Liniște.

Lăsați-mă să mor în liniștea mea,

Când nu mai am dor să fac altceva.

De vicii trecute m-am scuturat,

Deși ele-s duse, le-am lepădat!

E multă iubire,în cei diimprejur,

Dar și multă ură, minciunp sperjur,

E foșnetul Toamnei, urechile-s surde,

Și nu simți în junghiuri hățuirile-absurde.

Fășarnicii zilei, te laudă la drum,

Ieșiți din vedere, cenusă și scrum.

Dușmanii te sapă, în fond  contrazis

Și duc pizmuirea în sensul proscris.

Șezi banca din față, așa ți-a fost scris,

Eamember, viață, o pală de vis!