Rugăciune...

Pentru tot ce am gândit 

Și nu am înfăptuit,

Pentru tot ce n-am gândit

Și am greșit,

           Iartă-mă Doamne!

Tu judeci omul pe Pământ,

Între Cristelniță și Stâlpi,

Deci dintre lut și cel mormânt

Ce ne așează-n timp trecut,

Dar cum se-ntâmplă ca cel bun

Să piară altfel decât Răul,

În persiflare de nebun,

Noroiul înecând părăul?

Cine păzește Lgea Ta,

Ne copleșește necredința,

Ateul în sfidarea sa,

Își face înadins voința!

Dacă nu poți să-i mai trăznești, 

Dă fulgere pe Cerul Firii,

Ca într-un fel să îi vestești,

Că undeva se strânge Birul!