Somnul rațiunii.

     Avem cuneroase exemple din Istorie prin care popoare și populații a-au autodisreus cu euforie ăn mimentl când le păștea un imens dezastru care ducea la pieirea lor. Potopul, Sosoma și Gomora, Pompei, Turnurile Gemene erc... Ce făcea vulgul acestor popoare când venea amnințarea. Își vedeau de destrăbălare, furau și ucideau, într-o demență specifică hapsânității umane. În ce scop? Când sfârțitil era la o zi sau o clipă oamenii animale ziceu că e mană cerească, de fapt era Sfâtșitul. 

      Teabuie să înțlegem că există viață în largul Univers. Ca noi mai sunt ființe mai mari sau mi mărunte, care își duc detinul în ordine supremă, Creția-i sublimă în zbor spre infinit. În ecnilibul vieții Noi suntemsatelit 

      Coividul nu depinde de mostrele umane, El a venăt din  Cosmos ca să ne lniiștescă. Încuce-n corp se oameni deși  va fi răpus, biologic, un viitor de viață cualte elemente,fîră carbon în oase și oxigen ăî sânge. Vom niețui de-apururi în alte Galaxii.

       Că s-a ouat covidul, în noi cu altă vrere, cu minerale, unde și entgii putere, e drumul nostru falnic, un drum pre infinit .și sceprici  din filme vor decădea subit.