Îmi sfârșitul...

Îmi simt sfârșitul și voi da din mine esența existenței se cuvine?

Ca om ce-am păstorit acest pământ nu cred că un Sfârșit e plin de vine!

Se înmulțesc în vizite celeste rotunde sau cilindrice himere,,

Ei ne veghează, nu au nici un scop să vadă Omenirea cum va piere!

În Universul ăsta împietrit se cere o sămânță de viață.

De cer ar vrea un Cer Nenorocit să ne extermin prin viață.

Nu noi ne sinucidem ca popoare și ne ucidem marfă de piață.

Să fie clar că că cei de sus ce simt a Universului menire.

Ne vor lăsa când mai aven de spus, gândire și viață și iubire!