O.Z.N.

Nebunii nu se potolesc, în crime în distrugeri și orgii,

O fi comandă dintr-un Corp Ceresc în gândul lor, ei nu mai au copii?

S-a șters un vis de-un milion de ani, că încă Omenirea să existe,

În mintea goală-a marilor Tirani vin vremuri triste, poate și mai triste.

Extratereștrii n-au de ce să plimbe , obiecte care parcă nu se mișcă,

Ei pot influența gândirea Lumii, prin alte unde sigur nevăzute, 

Eu cred că cei expuși în largul Lunii, nu-și riscă instalații de virtute.

Hai să rămânem fii de Atmosferă, să respirăm un aer pe pământ,

Cât mai putem, că va veni Himeră, Împărații nu mai au cuvânt.

Sfidează vrerea Celui  ce i-a uns și cred că prind putrezi, Eternitatea.

Ce lume tâmpă în acest parcurs. Și totuși unde este Libertatea?

Eu cred că Mințile Supreme, ce navighează-n golul dintre Aștre.

Nu vor acum cele măsuri extreme să piardă viul Plantelor albastre.