Viața veșnică.

Ce mi-e trupul, ce mi-e mintea, cum e Spiritul Divin?

 C-au trăit în simbioză  când extaz și când în chin.

Dumnezeu făcut-a Omul punând trup sub o conștiință.

Viața omului se frânge în timp scurt sau senectute,

Cei ce au creat popoare au avut în sârg virtute.

Important e pentru Ceruri, Omul a creat știință,

A ținut un dor de viață pentru-un Univers Conștiință.

Suntem mici și-așa rămânem, ca furnici de infinit,

Dar trăirile umane crește-n Stele audit. 

Cei săraci mereu cu Duhul, mor desigur fericiți,

Trupul lor îngrașă solul ,spiritu e-n Asfințit.

O gândire consistentă, cromozomi de nemurire,

Face nori de consistență Universului Trăire!