Primăvara

     Când florile ce cresc în crâng,

     Cu primăvară se-nveșmântă

     Și râd acei ce nu cuvântă,

     Eu ce gândesc, adesea plâng,

     Zâmbesc și plâng! Zâmbesc și plâng!

     Când primăvara-n plin învie,

     Pe deal punând culori de vis,

     Eu caut gânduri în abis

     Și un motiv de bucurie.

     Mintea-i vie? Mintea-i vie?

     Când primăvara-n omenire

     Aduce blând cuvânt de Paște,

     Ne îndulcesc sfintele moaște

     Și-ar fi să ne intrăm în fire.

     Dă citire! Dă citire!

 

     Când primăvara îmbunează

     Și sufletele împietrite

     De răutăți premoștenite,

     E semn că Dumnezeu veghează,

     Minte trează. Minte trează.

     

      

                                       Litoralul proxenet.

     Un marketing eficient se realizează atunci când identifici marfa vandabilă, îi faci reclamă agresivă, chiar dacă creezi genocid, ție să-ți iese  și vinzi în profit. Seniorul Radu Mazăre, după ce și-a vândut colegii și profesorii, prieteni și colaboratori pentru a ajunge primar, după ce a vândut tramvaiele și șinele la fier vechi, ca să aducă din Ucraina autobuze poluante, pe un comision foarte, foarte mare, după ce a dat pe malul mării, case și terenuri pe sprânceană și pe rapt, a descoperit o nouă sursă de venit. Acum cam 5-6 ani a remarcat că România are foarte multe fete frumoase. Zis și făcut, a pus-o de cluburi de fițe de carnavaluri și alte orgii, avînd ca materie carnea vie. fete nevinovate sau proaste, venite pe litoral din toată șara au fost convinse la dezmăț, să aducă bani nesimțiți. Pentru baronul din teaca verde, bob rostogol, greu de prins chiar în furculiță, exploatarea țâțelor și fundurilor, inițial pentru privirile lacome ale băloșilor de bani gata și apoi, cine știe? ca la saloanele de prostituție mascată. 

      Că un asemenea neom, fără stimă și morală își face mendrele arătând justiției uniforma fascistă sau fundul gol, nu reprezintă un necaz prea mare pentru oamenii de bună cuviință, nu este un pericol social, poate fi adevărat. Și în alte colțuri de lume destrăbălarea și drogurile produc mulți bani! Ce ajunge însă la omul de rând?  Sărăcie și mizerie.

      Mă întreb în ce cloacă au crescut și au făcut copii părinții acestor fete duse cu pluta sau zăhărelul. Parcă aud lauda unei țațe de la țară că fiica ei este dansatoare la Mazăre, fără să priceapă care-i cacealmaua cu sclavagismul modern. nu s-a preocupat de educația și profesionalizarea acelei fete, s-o facă om, pentru că dacă e frumoasă își găsește ea de călăreală și un moș bogat care s-o facă vedetă.

                            Natură

   Dintre toate splendorile firii, am iubit disperat trandafirii,

   Le-am dorit și parfum și culoare, pe mormânt îmi va plânge vre-o floare?

   Dintre toate minunile lumii, am iubit la-nceput sânul mumii

   Și apoi ridicat în picioare, m-a sedus a naturii splendoare.

   Și găini și purcei și căprițe, struguri atârnând între vițe.

   Am pătruns mai apoi în pădure, prin hățiș și ruguri de mure.

   Am gândit în plutiri căpriorii, am luat din natură fiorii,

   Am prins frica de sălbăticie și curajul de-a fi veșnicie, 

   De-a lupta cu viața-n suspin, de-a visa începutul senin

   Și apoi, de-a munci-n existență, ca un om împlinit, în absență,

   Ca un nor rătăcit pe sub soare, ce aduce și ploi roditoare.

                                               Imn

    Omule, ridică-ți ochii, ca să vezi nimicnicia!

    Numai slava ta salvează de blesteeme România!

    Glas puternic să răsune contra celor impostori

    Ce-au lăsat poporul nostru, fără grâu, fără comori.

    Brațul tău să fie trainic, pieptul falnic înainte,

    Nu mai mușuri pământul, nu mai fi așa cuminte!

    Dă uitării iobăgia, supușenia umilă,

    Pune mâna și citește și muncește fără silă!

    Fă-te om în omenia moștenită din strămoși,

    Rupe-te de omul jalnic și de oameni puturoși,

    Nu căta pentru avere, ca opus al lui Isus, 

    Ci fi om care gândește-n jumătatea ta de sus.

    Pune inima și mintea să clădești un viitor

    Pentru fii ce-au să vină, pentru propriul tău popor!

    Scoate din părerea vidă dragostea pentru haiduci,

    Pentru furi și țigănie, proxeneți sau eunuci,

    Și te pune în postura omului adevărat, 

    Nu  forța voința firi ca să intri în păcat!

    Dumnezeu ne-a dat viață și gândire și Sfânt Duh,

    Nu-i greșeală să trimitem omenia în văzduh?

   

                              Se sparge buba?

      Se rupe oare U.S.L.-ul? Zânzania între cei ajunși la ciolan pe cele 7,4 milioane de voturi cumpărate și furate fifti-fifti pare din ce în ce mai acută. Răbdarea celor care n-au pus botul la ”lovitura” de stat din vara anului trecut, începe să da roade, în schimb se accentuează angoasa ciupitorilor de voturi pe pomeni și forța primarilor și polițiștilor comunali. În același timp crește revolta sărăcimii care a pus botul la promisiuni imposibile.

       Se strânge lațul pe gâtul Varanului, promotorul și dirijorul loviturii de stat, bineînțeles nu pe banii lui,, el fiind avid de avere și putere și foarte zgârcit, ca și Năstase. Ciracii lui, ceata lui Pițigoi, dai în unul țipă doi, au început să dea în bâlbâială de furie. Scot colții ca șobolanii prinși la colț.

       Spargerea bubei politice, ”odioasa-ncrengătură” ne va oferi probabil câteva răspunsuri la întrebarea: ”ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acei mișei”? Vom afla probabil proveniența banilor cu care s-a sponsorizat căderea Guvernului Ungureanu, migrația parlamentarilor de la dreapta la stânga și ofensiva împotriva statului de drept.

       Se pare că criza bancară din Cipru a sărăcit sponsorii estici ai struțo-cămilei U.S.L., mai ales aripa cheală de dreapta. Sărăcia face praf căsnicia! Vom avea o nouă  criză, specific fanarioto-românească? De data aceasta ea vine din nord-est? Criza din nord-vest am trecut-o cu chiu cu vai pe spinarea poporului sărac, pentru că bogătașii țării și baronii umflați de capitalismul de cumetrie au adunat averi mai mari, în plină criză. P.D/L.-ul a căzut pentru că nu a avut curajul să taie din banii înnegriți de clasa politică de toate culorile. Cumetria a mânjit urât omenia. Frica de pușcărie și pierderea agoniselilor necinstite i-a solidarizat pe toți în lupta atroce împotriva dușmanului dibuit de Voiculescu, președintele.

      Să sperăm că vom afla în curând, cine și pentru ce șpagă și-a trădat poporul!

                                       Om bun.

   Ai plânsul milei pe sub pleoape, te prinde dorul de aproape, ai tremur sincer pe obraz, când altul cade în necaz, îți pasă de-un copil flămând, ai visul, vis și gândul, gând?

    Te-nfiorezi de -un colț de cer, un crâng împodobit de ger, un pârâiaș prin mușchi, zglobiu, nisipul marelui pustiu, citești în cărți ținând în tine, suspinul paginii divine?

     Te mulțumești cu fericirea puținului ce ține firea, nu vrei palate si avere, te-nfrupți din  propria-ți putere, de-a fi doar om cu simț uman, rupt de-animalicul Satan?

      Ai mângâia cu gânduri bune, dușmanul care te răpune, ai alunga din glas blestemul, când răii îți mânjesc totemul, ai da ofrandă de la tine, ca cel sărac s-o ducă bine?

       Te doare-adânc lumea-n pieire, te mai gândești la  nemurire, îți place soarta cum o fi, dar fericirea prin copii, dar liniștea când din mormânt, trimiți spre stele un duh sfânt?

                                 O, tempora! O, mores!

        S-a produs un eveniment ”monden” care ori te lasă rece ori îți strică pofta de mâncare. Congresul avocaților, cei mai neoameni dintre noi, unși cu toate alifiile și mai ales cu zeamă de bani. Sunt cei care mint, fură fac, sperjur, jegmănesc nvinovați sau neștiutori și se umflă de bani din zona interlopă sau mafiotă. ei pot să facă răul, bine ți binele, rău, cu încrengături juridice de neconceput pentru o minte limpede. Au fost permanent pe frontul devalizării Avuției Naționale și trecerea ei în privat, fără mustrări de conștiință. Au lăsat oameni fără case, fără pământ, exploatându-le cu nonșalanță, necunoașterea.Această breaslă ar cam trebui băgată la naftalină, altfel ne bagă ea în iadul uman.

         M-a bucurat prezența la congres a celui mai avocat dintre avocați,a celui mai procuror dintre procurori, cel mai plagiator justițiar dintre plagiatori, care scoate din gură inepțiile ude ale picăturilor de apă, rămase printre penele sale de gâscă bine unsă. A navigat aiurea și fără folos, dar și fără pic de notorietate profesională, fără busolă, prin apele tulburi ale justiției, dus de val și de neamuri și a ajuns la un mal mocirlos, în care doar dacă se va transforma în broască țestoasă va reuși să ajungă la uscat și să se usuce de dragul puterii.

        Nu-mi dau seama ce știe și ce poate acest om care vorbește vorbe, pentru că nu am găsit nici măcar un cui legat de inventica socială a acestui latră-lume, măcar o pioneză care să-i stea pe scaun și când se așează infatuat și umflat ca un balon de săpun să zică întâi ”au” și apoi, să-și dea cu părerea despre ceea ce habar nu are, decât după ureche.

                           Popor pierdut, gintă dusă1

    

   Un muncitor român de înaltă calificare, deși hârtiile românești nu o atestă, aprimit propunerea de a rămâne în Franța cu cetățenia respectivă. Valorile noastre, prind rădăcini pe meleaguri străine. De ce? Pentru că în țara noastră, oamenii adevărați nu au loc de impostori, de lichele, de semidocți sau analfabeți, urcați de politică pe scara socială. Șefi peste șefi de o prostie inimaginabilă taie și spânzură în toate sectoarele vieții sociale. O țară cu prim-ministru plagiator, cu ciobani, tractoriști, liber-profesioniști, maneliști, senatori și deputați, miniștri și secretari de stat cu diplome cumpărate, creează un asemenea vânt, o asemenea furtună care aruncă peste graniță întreaga   valoare umană a acestui popor, creată cu sacrificii și cheltuieli naționale fără putință de evaluare.

    Pe banii poporului am crescut și am educat, gratuit, ingineri, medici, savanți, oameni de cultură, care se așează acum în cele străinătățuri și unde e profitul? Acasă nulitățile invadează toate scările vieții sociale și noi vrem să mergem înainte? Judecători, procurori și avocați cu diplome cumpărate și părinți sau nași sus puși, fac și aplică legea. Un Parlament de impostori fără carte vrea să fie fac-totum în țară. Miniștri care habar n-au cu ce se mănâncă specialitatea lui scot bani din nesimțire. În școli profesori uitați de lume se fac că știu și învață copiii carte și-i eeducă, când ei nu pot lua un 5 la examenul de titularizare.

   Dăe fapt de ce ar avea nevoie un copil de carte dacă exemplele cotidiene arată că orice loază se poate îmbogății călcân pe lege cu sprijinul celor fără de lege.

                               Ce va fi?

   Când mori, eu am murit o dată, vezi o lumină estompată, un gri absurd, gălbui de ou și-auzi  un zumzet, altfel, nou.
    Când mori, o clipă se oprește, în curcubeie de viață, trecutul a rămas în urmă și întunericu-i în față.

    Când mori lași Duhul să se ducă în infinitul Univers, iar trupul putrezește simplu ireversibil în revers.

    Nu iei cu tine-n ceea Lume, nici bunul simț, nici răutăți și nici averi, pământ și case și cetăți,

    Ce lași e urmă? Fericirea copiilor și-a lor nepoți,de-acea Dumnezeu făcut-a  și semizei dar și netoți.

     Când ți-ai trăit orgoliul falnic de căpcăun și animal, nu căuta o mântuire, în nesfârșitul sideral!

    Ai dat obolul putrezimii, cu trupul tău făcut din lut, dar cât din mintea-ți ascuțită a fost un punct de început?

    O cărămidă de cultură, o cărămidă de progres, ca Omenirea să ajungă Dumnezeire-n Univers?

    Cât animalicul din tine a rupt vieți și-a stors sudoare, ai fost în viață buruiană sau plantă purui roditoare?

     Așa să nu te superi frate, când te cuprinde-ntunecimea, că moartea ți-a citit C.V.-ul  și ți-a răstălmăcit micime.

                               Nebăgarea de seamă.

   Pe nebăgare de seamă România a ieșit destul de bine din criza economică, venită ca o năpastă pe calea vânturilor rele, atlantice.Pe nebăgare de seamă pentru minunata noastră opinie publică, preocupată exclusiv de făcut avere, unii în detrimentul celorlalți. Se băgau însă de seamă urletele opoziției stăpână pe cea mai mare parte din mass-media, grevele parlamentare plătite, toate pentru a sugruma liniștea fragedă a unui abia încropit ”stat de drept”.

   Pe nebăgare de seamă au intrat în țară, via U.S.L. bani negri aduși de Vifor, dinspre Stepa Rusă și ciolaniada a ajuns horă națională. Într-o lună forța rece a acestui vânt a zburat acoperișurile celor trei puteri ale Statului Român, legislativă, executivă și judecătorească. Băsescu alerga de la țăruș la țăruș trăgând de parâme să nu i se dărâme cortul. Totul pe nebăgare de seamă! Cine a recepționat S.O.S.-ul devalizării leului, al creșterii prețurilor, al blocării fondurilor europene. Într-o veselie sinucigașă, poporul s-a aruncat în mocirla mafiei politice și i-a gratulat cu voturi și pe masă și pe sub masă, că cei care au numărat voturile prferențial, din ordin sau șpagă, fac parte și ei din poporul amărât, chiar dacă i s-au uns puțin urechile, acum blegite.

   Pe nebăgare de seamă, începând din vara anului trecut a înflorit delicvența și forța interlopă. Cine băgat de seamă că țigănimea și infractorii au ieșit ca smântâna la suprafață, tăind și spânzurând peste tot. Noua clasă mafiotă la putere a reluat ciclul distrugerii Economiei Naționale, începută de F.S.N. Ce mai avem de dat la fier vechi? Păi, Oltchimul, căteva rafinării, hidrocentralele, centrala nucleară, ultimele rămășițe ale colosului siderurgic creeat de Ceușescu și porțile sărmanilor care sunt din metal. 

   Între timp tot pe nebăgare de seamă, samsarii otrăvurilor alimentare nu numai că și-au dezvoltat afacerile oneroase, dar au și promovat în structurile guvernamentale și în parlament. Pe nebăgare de seamă Justiția judecă pe șpagă, face grevă, schimbă și dă afară procurprii și judecătorii integri. 

   Pe nebăgare de seamă, dacă nu ne trezim, ne ducem Dracului!

                                Dumnezeu ne-a dat iubirea!

   Dumnezeu ne-a dat iubirea și pe Cain El l-a făcut, astfel ura între oameni a avut un început!

   Ce-i iubirea de aproape și iubirea între doi? Una-i dată de viață, alta-n egoist altoi.

   Oricât duh s-a pus în oameni, ei rămân pământ fertil și aleargă fiecare după scopul inutil.

   Unii-s lei în preerie, așteptând ciosvârte mari, alții-s bivoli și gazele-n indulgență de samsari.

   Cei ce nu respectă firea și se-ndeamnă-n căpcăuni, nu-și dau seama că au locul pe la Casa de nebuni.

    Fac averi călcând pe gâtul celor ce le dau mâncare, nu că ar avea nevoie, dar au jind de înălțare.

    Parcă marea lor avere va conta la infinit, prin odrasle sclerozate, fiu drogat și nesimțit.

    Parcă și-ar lua ograda, ca să treacă râul Stix, neștiind că moartea vine și aiurea și la fix,

    Iar amorții retrăire este haos și pustiu, descompunere totală în pământ și în sicriu.

    Rostul omului pe lume sete să creeze zei, timpul le va da sentința de diavoli sau Dumnezei!

                              Mișcarea Populară.

    Ceea ce vrea președintele Băsescu, chiar dacă deocheat, pe o ușă auxiliară, prin fiica lui cea mare,ar putea echilibra România, economic, adică esențial, juridic, adică superesențial și social, vizând o viață decentă și de bun simț a poporului român. Băsescu, îl cunosc din adolescență, a fost tot timpul un răzvrătit. Nu a excelat niciodată în proiecte visătoare, în cultura desprinderii de lume, dar a avut tot timpul inteligența nativă a școlii vieții, a oportunismului pozitiv pentru a-și învinge potrivnicii. a dovedit-o cu prisosință. Cei care nu știu Istorie și mai ales istoria noastră, nu pot să-și dea seama că spre deosebire de kilerul Iliescu, care a pus Țara pe chituci, Băsescu s-a străduit din a răsputeri să pună România pe un drum occidental. El va rămâne în Pantheonul conducătorilor româmi alături de Cuza, Antonescu și Ceaușescu, ca cei ce s-au luptat cu mafiile politice și de conjunctură interlopă, pentru popor.

    O mișcare populară trebui să fie ca un mușuroi de furnici harnice și deștepte, care să roadă la rădăcina statuii omului politic nesimțit care fură fie cu stânga, fie cu dreapta, fără discernământ fără milă și bun simț, fără iubire de aproape, doar pentru el. Toți bogătașii lumii, deveniți bogați prin crimă împotriva umanității și nu pe baza propriilor puteri, a inteligenței și muncii și-a bătut joc de propriile lor familii, de proprii lor copii și atunci de  unde milă și respect față de alți semeni. Luați exemplele de la noi,  pe care țugulanii români și mai ales țugulanele îi admiră și respectă ca pe sfintele moaște, pe când ei sunt organele Diavolului. Viorel Lis, Petre Roman, Ion Țiriac, Ilie Năstase, Crin Antonescu, ș.a. care au participat la sărăcirea țării. Alții mai versați ascund repulsia față de familie, copii, neam și popor prin gargară politică.

    O mișcare populară adevărată, trebuie să readucă morala creștină în societate, bunul simț și respectul față de cel de lângă tine. Și mai ales respectul față de muncă, de valoarea reală a omului, ca fiecare să rămână pe banca care i se cuvine. Deșteptăciunea prostului dărâmă casa și pădurea!

                                     Politica vidului.

    O democrație clădită pe rapacitatea umană, pe călcarea în picioare a principiilor de bun simț a progresului social uman, nu poate produce și sprijini decât monștrii. Când pe deviza ”drepturilor omului” se accentuează cu forță pe comportamentul antiuman, pe drepturile delicvenților, ”prezumția de nevinovăție”, pe condițiile din pușcării, pe drepturile homosexualilor, ale prostituatelor și proxeneților și traficanților de ființe umane, pe drepturile și puterea interlopilor și mafioților, mă întreb dacă Dumnezeu a creeat cu bună știință această lume sau a adormit între timp.Mai ales că toate religiile lumii pun botul la autodistrugerea acestei planete, Pământ.Preoții tuturor religiilor și sectelor se comportă ca diavoli avizi de avere și putere. Și atunci cum ar putea enoriașii care apucă o bucată sănătoasă de slană, să nu se dedea la furt, înșelăciune, opresiune și chiar crimă pentru a-și atinge scopurile care le ulcerează stomacul. Democrația modernă are o singură lege, ”conțtiința pleacă din burtă”. Facerea omului cu duh în conștiință este deja caducă.

    Politica națională postdecembristă, a explodat ca o ciupercă numită ”bășina porcului” pe baza metehnelor Nomenclaturii comuniste, transformate în principii de libertate, ”libertate” creatoare de haos social, economic și de comportament de junglă, dar nu jungla vitală care are reguli naturale firești, ci jungla umană, în care omul se transformă în animal fără ațe divine.

    A mai căzut o stea. Un meteorit din praf urât mirositor, care nu mai poate lăsa urme materiale ci doar olfactive. P.D.L-ul va dispărea precum s-a construit. Din o adunătură de oportuniști mânjiți la bucate scumpe, adoptând poziții ambiguă, de struț cuminte, fericit că-i mai bate vântul în rarele pene de la fund, capul mic rămânând invizibil. 

     Moștenirea lui Iliescu a lovit din nou. Principiul stalinist al numărării voturilor, prin dispreț față de cel ce are părerea că și-a spus cinstit opinia, instrumentat de corupția și interesele socotitorilor, face din principiul esențial al democrației, ”puterea poporului”, un dezmăț al jigodiilor de potență antimeritocrație.

                                Se trezește Țara?  Fâss!

      Copil fraged, fiu de comunist, am plâns când a murit Stalin, am plâns când a murit Gheorgiu-Dej, am aplaudat venirea lui Ceușescu, ca să nu fie sasul Maurer, sau insignifiantul Stoica, am crescut în adolescență cu Doctrina materialist- științifică a Partidului Comunist, dar am citit și Biblia din scoarță în scoarță. Am priceput că mersul lumii nu se face cu Hei-rup. nici cu spălare de creiere slabe, impulsionate la ură de clasă, ură deviată împotriva gânditorilor națiunii și n-am mai intrat în Partidul Comunist, decât la 30 de ani, din oportunism, recunosc, pentru că altcumva nu puteam să progresez în viață.

       Citeam în copilărie nuvele și romane, agreate de comuniști și mă oripila comportamentul exploatatorilor față de clasa săracă. Abia acum am priceput că acestă clasă își duce crucea prin lipsă de cultură, promiscuitate, lene, cerșetorie și prostie. Biciul este blând pentru a mișca aceste semi animale! Dar pomana comunistă le poate stimula la distrugere. La suicid colectiv inconștient pentru a trăii clipa. Pentru ei nu există ziua de mâine sau sechele de viitor, viitorul lor, sau al copiilor lor, pe care îi trimit la școală ca să le ia alocația pentru băutură. 

        Mafioții și interlopii ieșiți din contextul moralei umane, animale de pradă pentru orice slăbiciune umană, nu pot exista pe o bază populară conștientă de criteriile celor Zece Porunci. Ei strigă pe toate canalele ”Trăiască prostimea”.

         Aam crezut că noua Convenție a P.D.L. va aduce ceva nou. Dezamăgire totală! Aplaudacii pe bani și interese vor impune un lider care îi va duce la satisfacțiile primare, indiferent pe cine pupă în fund. 

       Monstruoasa coaliție va decima în continuare potențele țării pentru poftele hrăpăreților inconțtienți și disprețuitori de valoare umană.

                                 Timpul

  De-ar fi timpul împotrivă și s-ar duce înapoi, ne-am naște ca moși în fașă și-am întineri apoi.

  Am sfârși într-o sămânță și am exploda apoi, în ființa ideală printre vaci și printre boi!

  Dumnezeu făcut-a omul și matur și în putere, de ce oare Universul ia celula drept avere?

  De ce oare pus-a Duhul într-un creier de maimuță, ca să prăduiască Lumea de la gât și până-n puță?

  Când Adam găsi în Eva, fericirea în păcat, toată Facerea se duse în pustiu necontrolat.

  Omul deveni o fiară într-o junglă fără vrejuri, ca să facă legi aiurea izvorâte din prilejuri,

  Din prea poftele de trupuri împotriva rațiunii, tămâiați voi preoți hulpavi spre coșciugul națiunii.

  Omul a ajuns în fine, la cuvintele divine, n-are Duh în trupul searbăd, doar un  trup fără rușine

  Și Apocalipsa vine, pe cai albi, sau înger trist, eu doresc să nu mă prindă, ca să văd că nu exist!

  Ca această Lume strâmbă, nu se duce-n paradis, ci în propria-i pieire și în praf ți în abis!

                            Români tâmpiți!

   Un om tâmpit este un om care inițial a fost de bună intenție, destul de cult și de deștept, inteligent și cu bun simț, care fără personalitate și verticalitate s-a lăsat dus de vânt, de zvonuri și bârfe, de predici insinuoase ale unor indivizi cu carismă și dar diavolesc de a ameții și distruge lumea.

   Ne uităm ca vaca la Lună și nu înțelegem de ce laptele nu e bun, de ce carnea nu e bună, de ce trebuie să mâncăm iarbă și scoarță de copac, dar am fost la vot și pe un pui, și pe un salam, și pe o sarma și pe o țuică, am dat girul unor neoameni și i-am făcut parlamentari și miniștrii.

   Fiecare culege ce a semănat! Ai semănat vânt, culegi furtună, ai pus în pământ sămânță de buruiană, buruiană culegi! Mintea românului, de pe urmă, iese la suprafață după o sută de ani! Și când iese, ia românul de unde nu-i! am avut, cel puțin în ultimii cinci ani un stegar. A bătut un vânt dinspre Rusia, fostul imperiu Sovietic și ne-am repezit să rupem stindardul. pentru ce? Pentru scuipăturile celor cumpărați cu ruble? Ce-am câștigat? Douăzeci de pași înapoi, în mizeria mafiotă și interlopă cu izvor în Revoluția, K.G.B.-ului lui Iliescu, care a revenit din nou.

    Cei sponsorizați cu ruble, începând cu primăvara anului trecut, pentru lovitura de stat, încearcă pe toate căile să-și mai mulțumească sponsorii. Nu sunt S.R.I.-ist, dar pot să vă dau nume de trădători de șară și popor. Vă dau numai pălăria. P.N.L

     De acestă dată, președintele nu a mai luat plasă cu F.S.N.-ul și a blocat din timp ingerința rușilor în armată. Prostul de Ceușescu dus de nas de aplauze și urale n-a băgat de seamă, că începând cu iunie 1989, armata era pregătită de ruși pentru lovitura de stat armată. Începând cu acea lună, pe o solidă investigație de cadre, aproape toți ofițerii superiori de înaltă ținută, au fost îndepărtați printr-un ordin al Ministrului Apărării Naționale, din structurile operative de mare importanță ale armatei. Au rămas la comandă incompetenții, oportuniștii și fricoșii. Așa au reușit Gurbaciov și Iliescu să îngenunche România.

                                 Cine e de vină că murim de foame, sau că mâncăm mizerii?

     Noi suntem de vină! Noi, poporul român suntem un conglomerat de tâmpiți și analfabeți de nesimțiți și indiferenți, din care 40 % cu un pui și o sticlă de bere aruncă aiurea buletine în urnă, iar 60% dorm în bocanci. E adevărat că nici un partid politic nu a aruncat în cursa electorală, valori umane, ci jigodii politice, inclusiv Partidul poporului care a achiziționat parlamentari compromiși, pentru banii lui Diaconescu. Ce încredere să ai în clasa politică? 

     Dacă într-o familie, tatăl este dus, mama este curvă, cei cinci-șase copii ai lor ce drum pot lua în viață? Nu e posibil ca un prim ministru plagiator în tot ce înseamnă viață economico-socială, un ministru al agriculturii care nu vede diferența între cal și măgar, între bou și vacă, între grâu și costrei, să stabilească bazele celei mai importante ramuri a Economiei Românești, după ce am dat la fier vechi toată industria și urmează transporturile. Ce ne rămâne? Turismul? Păi să ne îmbrăcăm în ițari și să țopăim aiuristic în fața turiștilor străini, ca în jungla Amazoniană.

      Când carnea noastră, chiar de cal este cea mai pură din Europa și din lume, când laptele nostru pe care îl bem de mii de ani este cel mai sănătos lapte, când păsările noastre sunt cele mai sănătoase, o clică de criminali avizi de bani aruncă în aer sufletul românesc!

      Mă  întreb de ce numai în guvernările mafiote se întâmplă asemenea minuni. Am stat liniștiți aproape trei ani cu reguli sociale aproape perfecte și acum suntem bombardați din toate părțile cu exploziv justițiar, exploziv economic, exploziv alimentar, exploziv social. Unde vrem să ajungem cu cei ce ne conduc acum? în iad? Omorâți-i, dacă nu fizic cel puțin politic!

                                       Adrian Năstase, erou național!

   Acest popor de iobagi și căciulari, nu se va face bine nici-odată. Nu degeaba, celelalte popoare, mai ales cele nordice ne consideră o plebe necontrolabilă. Și ultimii sălbatici din Amazon și America Latină, din Africa și Orientul îndepărtat s-au civilizat și au început să consume norme de conviețuire umană, aproape de morala spirituală autentică. Numai românii au rămas fanarioți. În etosul popular rămân bandiții și haiducii ca model social de îndrăzneală și nesimțire, de tupeu grotesc.

  Va urma oare și canonizarea celui mai mare jefuitor de țară de la Caragea Vodă încoace? unde te duci în țară, dai peste pădurile și livezile lui Năstase, peste lacurile și brașele de Dunăre ale lui Năstase, peste fermele și vilele lui. Nu vreau să greșesc dar dacă A.D.N.-ul acestui om nu este țigănesc, comportamentul emfatic și în același timp laș,este elocvent.

  Pe oriunde în lume un pușcăriaș, chiar dacă  a furat o pâine sau o găină este un paria.Își găsește cu greu o slujbă cinstită și este permanent repudiat și contestat de societate. La noi pușcăriașul e bun de președinte!

  Vorbeam de lașitate. Păi tragi-comedia cu sinuciderea ce poate dovedi? Virtute? Știm cu toții că procurorii militari erau cei mai slabi justițiabili, proveniți din ofițeri cu dreptul la ”fără frecvență” sau din beizadele analfabete ale generalilor vremii. De aceea nici un dosar la revoluției nu a fost rezolvat și criminalii huzuresc în averi și pensii nesimțite.

  Am câteva întrebări pentru procurorul cazului suicidului. În primul rând a luat urma banilor să vadă cu ce s-a ales polițistul mincinos după incidentul în speță. De ce pistolul sau revolverul lui Năstase era armat și cu cartuș pe țeavă. Ce intenționa? Să timoreze, să amenințe sau să împuște? Orice specialist în arme îți poate spune că manevrarea unui pistol, de către un dreptaci comportă mai multe operațiuni. Trecerea pistolului din mâna stângă în mâna dreaptă, armarea și încărcarea, ochirea și apoi tragerea. Eu zic că polițistul a acționat din instinct de autoapărare, a sărit peste birou pentru a-l imobiliza. Normal a îndepărtat țeava armei de cele două corpuri și glonțul s-a dus în tocul ușii. Replica polițistului, ”era să mă omori, nenorocitule” spune tot. Cu ce s-a ales polițistul ca să mistifice adevărul, vom afla peste 50 de ani.

                                 Prostia guvernează România.

   Prostia pleacă de jos în sus, în cazul democrației sporadice și neinstituționalizate pe criterii etice, bazată pe haos social, alimentat de profitori paraziți și inumani, virusuri umane care atentează la sănătatea națiunii și se propagă de sus în jos, din mințile goale ale aleșilor prostiei. Suntem în dictatura prostiei care nu poate avea valoare ideologică, nici de stânga, nici de dreapta, doar interese personale care calcă în picioare omenia.

  Avem exemple de miniștri, de o prostie inimaginabilă, care practic nu știu tabla înmulțirii și unde-i boul unde-i vaca. Un contabil, care nu prea știe unde e ficatul și unde e splina în corpul omenesc, face ordine în sistemul de sănătate. Domnilor medici, dacă sunteți medici cu personalitate și nu cu facultăți cu șpagă, nu aveți nimic de spus? 

   Generalul Eisenhower, avea o teorie asupra corpului de conducere al armatei, unde se aplică reguli drastice de valoare, mai ales în timp de război. El spunea că ofițerul deștept și puturos este bun de comandant, ofițerul deștept și harnic e bun de stat-majorist, ofițerul prost și puturos este bun la orice, dar ofițerul prost și harnic este o catastrofă pentru sistem!

    Avem ce am votat pe prostia noastră! Prim ministru prost și harnic în hoția lui, miniștrii proști și harnici în feudele lor, secretari de stat proști și harnici în tragerea spuzei pe turta lor, prefecți și președinți de Consilii județene proști și harnici ăn spolierea județelor, prefecți picați din Lună, proști și puturoși, funcționari publici, inclusiv în Justiție și poliție, fisc și alte organisme de control proști și proști, pe bază de corupție.

   Deștepții trebuie căutați în lumea interlopă, în mafia politică, dar sunt deștepții răului, ochii Diavolului care sugrumă lumea, într-un carusel scăpat la vale spre pieire.

                                      Tata

     Tata este paria în filozofia vieții, el, săracul nu prea știe în cămin care-s pereții, 

      Crește pui, își vinde blana pentru presupușii fii, care, poate numai mama știe că-s ai lui copii.

      Numai mama pervertește în împricinatul om, speculând-ui interesul pentru-al lui vlăstar de pom.

      Tata rupe din viață și plăceri și curcubeu, bănuind că fii-i-si lasă darul de la Dumnezeu,

       Dar la senectutea vârstei, el constată cu necaz, că copiii lui sunt rodul de schimbare de macaz.

       Care cade-n agonia disperării și pustiei, macină în răzbunare tarele copilărie.

       Ăsta-i tata,nu e tata, ce mi-a dat, ce mi-a luat? Mama însă stabilește, porția de aluat.

       Și copilul crește, crește, ajungând la rând părinte, oare tata -n viața-i vană, i-a călcat pe dinainte,

        Sau a aruncat sămânță, fără grije de trecut, învârtindu-și viața goală dispreț de necunoscut?

         Dar când ai conștiința clară c-ai avut un tată bun, ce-l arunci în grea uitare și-l consideri un nebun?

         Ce decelerări simțit te ajută să fi rău, ca să dai într-o uitare poza de la tatăl tău?

 

                                            Mizeria umană împarte dreptatea.

      De la Inchiziție, care în câteva secole a prins pe seama misticului puteri nemăsurate și ardea pe rug și măcelărea nevinovați, nu s-a mai născut un sistem judiciar criminal ca cel din România post decembrie 1989!

        Pentru fițe de cocote scumpe, judecătoarele dau verdicte, pentru desfrâu și snobism, judecătorii dau verdicte, toate pe profit personal. Dacă imediat după așa zisa ”revoluție”, procurorii și judecătorii comuniști care au tăiat și spânzurat sub protecția P.C.R înfundând valori și oameni nevinovați, au ieșit timorați și speriați, cu timpul s-au adaptat și au prins noi puteri. S-au blocat și mușamalizat Dosarele revoluției, intrând în grațiile grupării de cumetrie a lui Iliescu. De aici liber la injustiție! Familiile de magistrați s-au organizat și consolidat într-un fel de Cosa Nostra, s-au încuscrit între ele și cu familiile politico-mafiote, Facultățile particulare au creat permisivitatea intrării în magistratură a pilelor și rezultatele se văd după 23 de ani. nu guvernele, nu parlamentele de impostori au adus țara la situația de oaie neagră a Europei, ci justiția. Cine a închis ochii, să nu fie oarbă, la flituirea banilor rămași de la Ceaușescu, la distrugerea și devalizarea obiectivelor economice, la samsarizarea proprietăților funciare și imobiliare retrocedate prin legi dubioase și cine și-a umplut buzunarele, Justiția.. Cine nu aau pus cărămizi văzut creșterea și recrudescența lumii interlope și au pus cărămizi la temelia criminalității transfrontaliere? Procurorii și judecătorii noștri, pălărie protectoare peste organele de coerciție socială, care au pus și ele botul la îmbogățire rapidă.

     Singura noastră salvare este o luptă eroică și cu sacrificii pentru decimarea acestui cancer național, numit justiție, dar nu cea romană,în care să moară și nevinovați pentru o vină colectivă ci una reeală, fiecare pasăre să piară pe ciripitul ei!

                                     Luați urma banilor.

       Nu cred că din prostie toți ziariștii, analiștii politici și formatori de opinie nu pun punctul pe i. Nu, din duplicitate și somn dulce. De ce să-și facă probleme cu adevărul, dacă semiminciuna aduce bani sau bunăstare? Mai e și frica de un lobby represiv al minciunii care poate îngropa orice adevăr. de exemplu minciuna cu 7,5 milioane de votanți pentru destituirea lui Băsescu, repetată la infinit, devine verosimilă. În realitate, cei care au votat pentru demitere au fost 4 milioane, cei care au votat la parlamentare U.S.L.-ul, restul a fost fraudă electorală. cine pune mâna în foc că și la alegerile parlamentare, mașinăria de furtișag a U.S.L.-ului s-a dat la fund?

        Toată lumea se miră că Fenechiu este menținut ministru. Or fi chiar toți orbi? Păi cine au fost distribuitorii rublelor rusești mascate în dolari pentru dărâmarea guvernului Ungureanu și apoi pentru formarea noului Parlament de frpturiști și inițierea loviturii de stat? Cine a umplut cu milioane buzunarele trădătorilor de neam și țară? Cum să îndepărtezi de la putere nașii slavizați ai scoaterii României din Uniunea Europeană și punerea ei la pământ prin prelungirea stepei Ruse în Bărăgan și chiar peste Carpați? Ori , ori, mafioții ca să scape de pușcărie au băgat în mlaștină, pe baza manipulării mediatice și credulității prostimii, ultimele rămășițe de uscat.

       Întrebarea este unde a fost osatura cu carte a țării? Au visat și ei la ruble?

                                              Infracționalitate acută.

       Numai un prost ortodox, care primește cu seninătate loviturile soartei dată de Dumnezeu, poate să nu priceapă ce i se întâmplă din răutatea animalelor umane, pe care le venerează și le votează. Timp de patru cinci ani am avut o oază de liniște privind perversitatea clanurilor interlope, a mafiilor de suprimare a bunului simț, dar din mai, anul trecut, am simțit o recrudescență a criminalității organizate. Cei care nu au albeță în ochi și paraziți în creier. Păcat că F.S.N.-ul, P.S.D.-ul și U.S.L.-ul nu au adecvat o sigră conformă, de-a lungul tranziției, adică o caracatiță cu tentacule imense care să se hrănească criminal, peste tot din sângele românilor. Cât au fost la putere aceste formațiuni, au creat și ținut la sân structuri interlope, stâlpi ai puterii, pe seama traficului de ființe umane, taxelor de protecție, invaziei țigănești în Occident, traficul de droguri, arme și țigări. Nu mai punem la socoteală otrăvirea populației cu hrană contrafăcută, medicamente lipsă sau neconforme, crimă împotriva umanității.

      Abia au pus mâna pe putere și se cunoaște! Scandal după scandal cu alimente infestate, eliberări inexplicabile de criminali și interlopi, recrudescența violenței și furturilor, jaful generalizat sunt apanajul lipsei de conștiință și răspundere civică a U.S.L. cu toate jigodiile adunate prin fraudă electorală și cumetrii dubioase în Parlament și Guvern. Cu toată monitorizarea Uniunii Europene, nu cred că ne vom face bine. Sărăcia, provocată de gașca lui Iliescu, permite spolierea la sânge a poporului român, pentru îmbogățirea leprelor politice. Ce contează că românii mor pe capete, copii, adulți și bătrâni, dacă emanații neamului își fac vilîă cu piscină sau se desfată cu caviar și creier de maimuță.

        Curvăsăraia politică a ajuns până la ridicol, promovând în sistemul politico-administrativ toate țiitoarele clasei politice care nu-și aduc aminte nici de tabla înmulțirii, dar-mi-te de Eminescu. Ridicând vulgul la nivel politică de stat, cei pe care proștii i-au ales sau s-au ales prin fraudă, ne vor îngropa pe toți cu fanfară. de unde vor mai aduna averi, dacă poporul respiră zilnic aerosoli de tămâie din cărbuni legănați.

                                   MISTERUL AGRICULTURII

  Ministerul Agriculturii este plin de mistere. Nici scriitorii, nici cititorii sau ascultătorii, deci nici mass-media nici gură-cască la știri și comentarii nu pricep cu ce se ocupă pârliții de ingineri agronomi, zootehniști sau veterinarii țării, într-o tăvălire în noroiul patriei, în timp ce loaze nepricepute, cocoțate politic trag hățurile unui gumilastic care pocnește din când în când peste otrava dată ca hrană populației. Ai impresia că Ministerul Agriculturii tronează peste trotuarele și macadamul străzilor  și are alergie la pământ sau glod.

   Prin structurile sale, până la nivel comunal, Ministerul Agriculturii ar trebui să știe, să verifice și să îndrume producția agricolă. Care din așazișii specialiști știu ce îngrășăminte, fungicide sau erbicide folosesc fermierii sau țăranii individuali pe care nu-i prea scoate mintea este poartă. Din sere ies legume hrănite chimic, după tehnologia occidentală, din pământ ies cereale, plante tehnice, legume și fructe, furaje pentru animale chimizate în exces sau haotic. Totul pentru bani! otrăvirea lentă a poporului nu mai are importanță. Și așa suntem prea mulți.

   Dacă vrem să ne burzuluim împotriva Occidentului e bine să ne burzuluim pe sănătatea noastră. Nu vor să mănânce curat, treaba lor dar să nu ne impună și nouă otrăvirea populației României. Ne-au adus și ne-au impus tehnologii agricole dăunătoare, iar țugulanul român, mult mai needucat decât cei de acolo pune botul la prostie. Fiecare, după ureche, stropește pomii și via, dau combinate furajere cu rețetă necunoscută la animale și păsări și ne trezim în lumea bună a celor care scot alcool din gropile de gunoi, care fac vinuri din pastile,  care înfășoară țigări din ierburi, care fabrică sintetic carne.

   De ce nu am face agricultură sănătoasă, cum ne-au învțat strămoșii, și s-o mâncăm la noi, aici în țară, iar cei care nu vor să se otrăvească la ei, acolo? Dar unde este Ministerul Agriculturii? În cămară la Voiculescu?

                                   Pe pământ.

     Pe pământ se calcă pașii și de om și și de fiară. Urmele de pași și labe se așează în povară. 

     Greutate-n tina lumii, zăgaz silnic de viață, omul când devine fiară,duce existența-n ceață.

     Animalul, trup eliptic de conștiință și de Duh, nu aruncă doar planeta în nemărginit văzduh,

     Dar sfârșitul, vine sigur, Mama Tera, se va rupe de ființele anoste care simt pentru-a corupe

     Și nemărginita fire a vieții-n Univers, va opri-n sfârșit nostalgic existența în pervers.

     Omule, găndește-ți soarta, că viața e în van, dacă nu gândești ca sfinții, în comportament uman,

      Dacă -n firul viții tale nu e loc pentru vecin, pentru semeni roși de boală și de ură și venin,

      Nu te doare nebunia și viața cu suspin, rupe-ți existența vană, de-omenie și deplin.

      Cine ne-a dat viață blândă și credință-n Dumnezeu, ca să fim acum jigodii cu apucături de Zmeu,

      Doar prostia omenească, multă și fără rușine, umflătura burții pline și îngâmfarea de sine.

                                    Avocații diavolului.

    Dacă ceva nu merge în societățile umane și aduce liberul arbitru între semeni, total în afara legilor Dumnezeiești, acel ceva este lucrătura diavolului și anume instituția avocaturii. Avocații nu au credință, nu au bun simț și mustrări de conștiință, prin sângele lor curge doar aurul banilor, iar inima este de cyborg. Mintea,Duhul dat de Dumnezeu.e o conglomerație de C.I.P.-uri.

      O lume întreagă vede un criminal, un tâlhar, un hoț, un bandit și îl catalogheani trebuie să prevalezează ca atare, când din fundurile Iadului apare un avocat care spune că e nevinovat. Nu numai că spune, dar trage de toate sforile clopotelor de vreme rea, unge toate osiile ruginite ale justiției pentru a fi împotriva lucrurilor lumești așezate pe conviețuirea Providențială.

      Prezumția de nevinovăție, această gogoriță modernă a albirii conștiințelor, aduce munți de bani în teșcherelele celor necinstiți și hulpavi. Normal, chiar la mintea unui copil de trei ani, primează prezumția de vinovăție. Acesta, spre deosebire de adulți, conștientizează boacăna făcută și-și așteaptă spășit pedeapsa. oare în lumea oamenilor mari nu poate funcționa principiul vinovăției directe și organele de coerciție trebuie permanent timorate de liote de avocați și politicieni iresponsabili.

      Cel care face o faptă reprobabilă o face de mână cu avocatul, sau acesta îi suflă la ureche: ”omoară, jefuiește, fură, înșală!” De ce dacă face fapta singur, pentru că așa l-a dus mintea, infractorul nu stă singur în fața judecătorului? De ce are nevoie de avocat? Dacă e prost și nu știe să vorbească, cum a știut să calce pe bec? Un proverb spune că ”fiecare pasăre pre limba ei piere”! Și atunci de ce să piară pe limba altuia, sau să se salveze pe ciripitul avocățesc, cu sunetul arginților lui Iuda?

      Mare e mizeria Ta, Doamne! Nu mai aduci o dată Potopul ca să faci alți oameni, fără trup de animal?

                                  Uniunea muncii.

       Politica a apărut pe scara evoluției societăților umane ca necesitate a organizării sociale și a administrării acumulărilor materiale în vederea progresului. La început politica era făcută de mai marii triburilor, de cei mai puternici, comandanții militari și vraci ca pricepere de gândire. Pe măsura accentuării diviziunii sociale a muncii politica a încăput pe mâinile paraziților sociali, a celor care nu se pricepeau nici la luptă nici la vre-o meserie aducătoare de plus produs. Politicile de-a  lungul timpului s-au încropit și dezvoltat pe baza unor ideologii, la început religioase, apoi pe interese economice sau de statut uman. Toate ideologiile au fost sângeroase și bazate pe ură. Inclusiv religia creștină plecată din învățăturile ortodoxe ale Fiului lui Dumnezeu, Isus Hristos, care plecau de la bunătatea și înțelegerea între oameni, a degenerat mai târziu în măceluri împotriva necredincioșilor, prin cruciade, inchiziție, cuceriri coloniale.

       Deci toate ideologiile s-au bazat pe ură și stimularea ei. Cele mai odioase ideologii moderne au prins vremelnic și rădăcini și putere. Este vorba de fascism, bazat pe ura împotriva raselor inferioare, așazise ”neariene” și comunism bazat pe uura împotriva exploatatorilor, ambele având ca substrat redistribuirea bogățiilor lumii, în interese de putere.

         În prezent asistăm la bulversarea forțelor politice pe baza intereselor mafioto-economice și nici un partid și nici o congregație de partide cu aceeași denumire nu mai are o ideologie și mai ales o strategie esențială. Ca urmare, sintagma ”partid politic” devine caducă. Amestecând diferențele claselor sociale, principiile legilor conviețuirii umane, așa zisele ”partide” își construiesc viitorul pe baza rapacităților aleatoare ale accumulărilor și consumului, eludând iremediabil construcția individual umană.

       Cum diferențele de clasă, pătură socială, dintre homo laboris și homo parazitar, nu va dura mult și va apărea o nouă ideologie, o nouă doctrină politică bazată pe ura celor care muncesc și produc valori sociale și cei care le consumă nejustificat. Partidul muncii va pune ordine pe planetă eliminând nemunca și parazitismul social atât la nivelul plebei asistate cât și la nivelul marilor bogătași care prin orgiile lor distrug echilibrul Terei.

                                      Facerea. Facerea de bine și facerea de rău!

   ”Dar Domnul Dumnezeu a zis: ”Nu va rămâne Duhul meu în oamenii aceștia, pentru că sunt numai trup.”

                                                                Facerea 6.3

    Omul moare și rămâne-n urma lui averea, cei rămași își bucură plăcerea.

    Moștenirea lui este în van, dacă fiii sunt deduși la ban, slujitori fideli ai lui Satan.

    Omul este uneori ucis, că a avut în viața lui un vis. un ideal de rău sau chiar de bine,

     Turnat în soclul dragostei de sine , sau contra-n grralul dragostei divine, 

     Lui i se ia de semeni ce a lăsat, foloasele averii din păcat, sau i se șterge facerea de bine. 

     Care din cei rămași străbat rușine?

                                   Comportament și politicieniț

       Clasa politică românească se distinge prin comportamentul reprezentanților săi ca o menajerie aparte, pentru care ne-ar trebui mii de fabule ca să-i imortalizăm. Lideri politici de carton, cu multă pleavă la origine și susținere și cu câțiva intăritori de clei, personaje îmbogățite fraudulos, prin furt, înșelăciune și aranjamente interlope. Le mai țin rezistența câteva fire de celuloză sponsorizate de oficine și servicii secrete străine. Cu toții însă clamează suportul populer al națiunii, cu adevărat retardată de educația ateist-științifică comunistă și de spolierea postdecembristă.

        Dacă privești cu atenție un politician din democrațiile consacrate, vezi un om bine îmbrăcat, cu prestanță și carismă, cu educație și cultură superioară. Ai noștri, poți să-i poleiești cu aur, când îți apar în față sau pe televizoare, arată ca dracu. Vezi niște figuri tembele de țăran nemuncit, încerci să vezi, când deschide gura, dacă vorbește românește, dacă are ceva în cap, dacă are ceva în inimă și constați că ai de a face cu un ”Mapetz” manevrat cu mâna sau cu bețișoarele, când și cum să deschidă gura.

        Oricum ar face omul politic autohton tot pute. Comportamentul lui de jegos, de nespălat, infestează atmosfera cu mirosuri pestilențiale. Dacă îi spui să se curețe, el își dă cu parfum peste jeg și va mirosi ca un căcat într-o grădină de trandafiri. Nu le place parfumul Schengen! N-au nevoie de curățenie și bună purtare.

       Apropo de Schenghen, vorbim discuții. Dacă găinile tale intră în grădina vecinului și îi ciugulesc zarzavaturile, ce faci. Dai vina pe vecin că nu a întărit gardul, dai vina pe găini că sunt flămânde sau pe legume că sunt verzi? Tu na-i nicio  vină! Oare cine a dat drumul șatrelor țigănești în Europa, fără niciun discernământ diplomatic sau de bună vecinătate. În 19190, ca om cinstit și la locul lui te chinuiai luni de zile ca să obții un pașaport, pe când țiganii analfabeți îl primeau pe loc. După obținerea liberei circulații în Uniunea Europeană, ce autorități și-au pus întrebarea ce cută țiganii în capitalele europene și dacă ne vor face de râs? ce legislație am adoptat în acest sens?

                          Schengen- menghen

  Nu intrăm în Schengen! dispută pe minciuni politice de ambele părți. Mă deranjează mizeria interesului personal sau de gașcă care spoliază poporul român. Toți politicienii îl mint și îl fură. Nimeni nu vrea să spună adevărul, fie din interes fie din complicitate. Toți vorbesc cu jumătate de gură. Dacă după omorârea lui Ceaușescu, toată prostimea credea că s-a terminat cu comunismul, am constatat că muribundul s-a trezit, prin cei mai reprezentativi corifei ai clasei muncitoare, pleava, gunoaiele și căcații, ridicați în spuma torentului așa zisei ”revoluții”. În situația începutului de an 1990, România ar fi trebuit să se echilibreze, să se consolideze, pe o poziție neutră pe baza lipsei datoriei externe, piețelor de desfacere, la nivel mondial, inclusiv exportul de armament performant, pe baza unei armate puternice.

   Ce-au făcut cozile de topor, slugile oficinelor străine, în frunte cu Ion Iliescu, libidinoșii națiunii mai hapsâni decât orice animal, au scos țara la mezat. La început sub umbrelă sovieto-rusă, treptat cu pretenții americane sau occidentale, în funcție de promisiunile sau amenințările pentru trădarea națională a emanaților prostiei populare.

    După ce am pus cojoace peste cojoace pe cârca celor cu drept de decizie, distrugând tot ce se putea distruge, pe nimic, privatizând aiurea întregul sistem industrial și agricol, cu entități dubioase din toată lumea, de la U.S.A.în extremul orient, Coreea, pe șpăgi de nimic dar foarte necesare îmbogățirii prsonale și setei de putere. Unde era poporul român în aceste mizerabile jocuri politice? În bășinile lor.

    Intrarea României în Uniunea Europeană nu s-a datorat voinței poporului. Intelectualitatea română se freca pe mâini pentru posibilitatea emigrării în occident, muncitorimea își căuta locuri de muncă după ce a fost șomerizată de peste tot, iar clasa politică se bucura de libertatea punerii biciului pe cei rămași, creind feude județene cu baroni insensibili la vulg.

    Intrarea în U.E. a României și Bulgariei a fost cu ardoare dorită de Cancalariile occidentale, pentru că admiterea primelor țări foste comuniiste, nu au diminuat semnificativ recesiunea economică, reticentă din deceniul opt. România reprezenta o piață largă pentru știfturile și rămășițele alimentare ale Europei și o oportunitate nemaiîntâlnită de a privatiza și acumula capital pe spinarea noastră,începând cu băncile, resursele naturale, resursele energetice și terminând cu forțe de muncă.

                                    Sfârșitul

Îți dai duhul, filmul vieții derulează într-o clipă, vezi acolo ce-ai făcut și temeinic și în pripăț

De-ai fost om în omenia dorului de om și viață, curcubeul luminează în împrăștieri de ceață.

Dacă viața ta ascunde, nu secrete ci orgii, sufletul se răscolește ca ciulinii pe câmpii.

Poți să mori zâmbindu-i lumii, c-ai fost floare între  flori, sau să simți crisparea humii și durere, nu fiori.

Ai hălăduit prin viață, călcând totul în picioare, cu instinctele primare, fără milă și onoare,

Ai călcat Porunca Sfântă, ca să-ți bucuri fudulia și mai vrei ca crudul suflet să-și găsească bucuria?

Ai fost leu junglei creștine, ai scuipat mereu otravă și aștepți să-ți plimbe duhul peste pajiști de otavă?

Care Dumnezeu al lumii te-ar primii spre neființă, cu iertare și pascale imnuri de rcunoștință, 

Dacă pe pământul veșnic, în viața-ți trecătoare, ai fost prășitor de ură și semănător de-oroare?

Omule, găndește-ți viața spre un zâmbet de sfârșit, ca imaculat să intri în colosul infinit!

                                             Paralela 45

     Știam de la geografie că paralela de 45 de grade trece și prin țara noastră, la sud de Carpații Meridionali și că aceasta desparte climatic continentalul dur de subcontinental.  Nu mi-am pus până acum problema ce mai desparte această linie imaginară. se pare că desparte, cel puțin în Europa, hărnicia, rigurozitatea, cinstea de puturoșenie, superficialitate și șmecherie. În Europa ea mai trece prin nordul fostei Iugoslavii, Italiei și sudul Franței. Ce se întâmplă la sud de această paralelă? pe aici își fac de cap Mafiile, cea Italiană, Bosniacă, Marsilliană. Tot pe aici treburile economice merg anapoda.

     Până la comunism, un țăran din Ardeal reușea să crescă, să hrănescă și să trimită la școală 3-4 copii cu trei-patru iugăre de pământ, în timp ce în sudul țării, cu zeci de hectare de pământ se trăia în sărăcie. diferența o făcea hărnicia și buna creștere. În Ardeal, pământul fiind slab, trebuia îngrășat, lucrat cu grije și recoltele se culegeau fără risipă. Acolo, pentru a crește vite se cosea orice colțișor de iarbă, se însilozau cocenii și chiar lăstari cruzi cu frunze din pădure. În regat se semăna și dumnezeu cu mila! Oricum de pe marile suprafețe se culegea ceva.

      Unirea face puterea, dar poate și s-o slăbească dacă părțile dispun de forțe diferite. Și cum slăbiciunea era acolo unde era capitala, România nu a putut fi niciodată o țară fruntașă în comparație cu țările nordice. Plecând de la ceei șapte ani de acasă, în care se învață respectul,, hărnicia, priceperea și cinstea putem spune că suntem departe de civilizația occidentală și pentru că la noi s-au amestecat cei de la deal cu cei de la vale, iar valea a fost mai prolifică.

     Ultimele alegeri, locale sau parlamentare, pe lângă mașinăria de furat sau măsluit voturi au demonstrat și aplecarea spre lene și pomană a electoratului regățean.

                                Rațiunea banului.

     Pur și simplu ți se face greață când hidre cu chip de om apar în viața publică și mass-media, încercând să bulverseze și să contorsioneze conștiințe, să facă oamenii simplii să creadă că răul e o binefacere. Te uiți la Paula Iacob, o cotoarlă cu un picior în groapă, la Pavel Abrudan, uns cu toate alifiile anti-bunsimț   și legalitate, Botiș și mai cum dracu l-ar chema după botez, deși cred că n-a fost botezat, mare patriot la România Mare, cum scuipă pe lege, pe logica gândirii creștine, apărând cei mai mari infractori și criminali maționali, pentru ce? Pentru bani murdari, obținuți prin dispreț pentru condiția umană, din jafuri și crime, din trafic de  carne vie, de droguri și arme, adică lumea politică și interlopă ajunsă la sub condiția umană, pe care îi fac haiduci ai epocii ciberneticii și internetului.

    Îți vine să plângi sau să te spânzuri când vezi cât jeg umana a promovat sistemul judiciar din România. Oricare trei țărani cu bun simț și frică de Dumnezeu, pot judeca cu glagorie și dreptate un caz, fără studii juridice pentru a stabili dreptatea. Complete de judecată, procurori, avocați și judecători, în încrengături mafiote, dau verdicte inimaginabile pentru o minte ortodoxă. Absolvă de vină criminali, interlopi feroci, politicieni sau funcționari de stat și așa ziși oameni de afaceri, sau dau sentințe cu suspendare. Pentru ce? Pentru bani. Pentru un statut privilegiat, pentru lux și destrăbălare, pentru beizadele care nu vor deveni niciodată oameni, ci doar clauni ai vieții publice sau degenerați de alcool sau droguri. Pe vremea lui Ceașescu se spunea ”conștiința trece prin burtă”, astăzi conștiința se hrănește cu bani, cu banii lui Iuda.