Mârlanul universal.
    Mârlanul este un individ uman cu două picioare care face trecerea între suuboameni, ieşiţi din sfera oricătei etici şi morale sociale, cu minţile pierdute şi oamenii cu un minim de bun simţ. Aşadar mârlanul nu are cei şapte ani de acasă şi chiar dacă ştie ceva carte şi are "jeacă" nu se poate adapta relaţiilor umane cu semenii săi. Înjură de dimineaţa până seara, scuipă, dă din coate în mulţime, calcă cu vehicolul orice îi iese în cale, găini, câini şi oamani. Dacă îi dai un deget îţi ia toată mâna, dacă se simte protejat face orice îi trece prin cap. Mărlanii au devenit vizibili şi apoi prezenţi în proporţii apreciabile, după disiparea inchiziţiei şi trecerea spre capitalism, când foştii şerbi au invadat oraşele. La noi, neavând inchiziţie şi reguli drastice de convieţuire umaană, mârlanii au apărut mult mai tărziu, o dată cu dezrădăcinarea de moşie.
   Sunt mai multe tipuri de mârlani naţionali, cei mai semnificativi fiind personaje de western american sau filme cu subiect din zone izolate. Acest lucru deoarece, societăţile occidentale au reuşit un fel de izolare a mârlăniei.
    La noi mârlanii s-au risipit peste tot. Anii comunismului cu industrializarea forţată, a dezrădăcinat copiii şi tinerii de la sate, unde exista un fel de bun simţ aparte, un respect bine definit faţă de părinţi, bătrâni, învăţători şi preoţi. Scăpaţi la oraş s-au trezit liberi de ruşine şi au ănceput să-şi facă de cap.
   După revoluţie, o dată cu distrugerea economiei, o mare masă de populaţie ş-a întors la ţară. Aici au adus şi ştafeta mârlăniei. Durerea mare este că aceşti mârlani în mare majotitate cresc copii, cărora le transmit genele mârlăniei. Nu prea au timp de educaţia şi viitorul copiilor lor, se aruncă după averi, se înşeală unii pe alţii, se fură şi se bat între ei, iar când îi apucă lenea se fac boschetari.
   Orice campanie electorală scoate la loc de fală cetele de mârlani.

                               Comunismul, redivivus.
   Foarte puţini din români mai ştiu ce este comunismul. Bătrânii nu-şi mai aduc aminte cum mâncau arpacaş dimineaţa, la prânz şi seara, pentru a reconstrui o ţară sărăcită de război, de nemţi şi ruşi deopotrivă. Noi nu am beneficiat de o Pace după al II-lea Război Mondial şi de recuperaţii nici nu a putut fi vorba.Noi am fost numai jegmţniţi cu ajutorul conducătorilor politici, laşi sau cozi de topor.
   În 1946 pe când regele Mihai, decorat de Stalin, se plimba cu maşina pe Valea Prahovei, P.C.din România cu ajutorul unui fel de Dan Diaconescu, Petru Groza, preşedintele Frontului Plugarilor a preluat puterea în România sub pulpana marelui Stalin. În afară de măsluiea voturilor, succesul comuniştilor, comunişti din toate ţările înconjurătoare, mare parte de sorginte semită, succesul în alegeri al comuniştilor s-a bazat şi pe prostime, pe ţăranii analfabeţi care au fost împroprietăriţi în 1945 şi şi-au vândut pământurile până în 1950, le-au dat la chiaburi şi banii s-au dus pe cărarea gâtului. În perioada secetei din 1946-1947, ruşii s-au făcut că ne ajută cu cereale trimise de americani. nu vi se pare că acest scenariu istoric se repetă în zilele noastre. Bineînţeles că acum în secolul vitezei lucrurile se desfăşoară iute...iute, vorba Marinei Voica.
      Dacă pentru comuniştii stalinişti a fost nevoie de 7 ani ca să pună mâna pe toată puterea, comuniştilor Putinişti nu le-a luat decât 4 zile ca săţl suspende pe Băsescu şi chiar dacă n-au reuşit în primă fază, au şanse ca în următoarea lună, deci în total 7 luni să pună stăpânire pe tot ce mişcă în România. Regele a fost categorisit de comunişti "parazit", Băsescu este dictator sprijinit de Occident.
     La marea de prostime care se leagănă precum cucuta, costreiul, ciulinii şi alte buruieni înalte în holdele patriei la orice adiere de vânt nu este de mirare că vom arbora în curând stegul roşu, dar nu cu secera şi ciocanul ci cu mâţa în trandafiri. Felix motanul şi pisoiaşul ponta vor schimba în curând mieunatul cu răgete de tigru.

             Campanie electorală.
    Candisaţi de deputaţi şi senatori, risipesc cu zgârcenie, bani negri pentru a fi votaţi. De frica insuccesului se străduiesc asiduuu să dosească ceva bani din sponsorizări sau de la partid în propriile lor buzunare. u mai vedem ca altă dată pomeni electorale, cârnaţi şi bere, ţuică şi sarmale, cisme şi găleţi, zahăr orez şi pui, dar nu înseamnă că nu se mai dă şpagă electorală, dar se dă nominalizat şi cu monitorizare. Cei slabi şi săraci jură că vor vota U.S.L. sau A.R.D. pentru suma de 50 de lei.
    O zicală românească spune că, în Caracal s-a răsturnat carul cu proşti. Nu e adevărat, carul cu proşti s-a răsturnat î n toate satele, comunele şi oraşele Vechiului Regat, iniţial în Oltenia, apoi în Muntenia şi chiar în Moldova. Sute de ani de iobăgie, nu se pot traduce peste nopte în conştiinţă civică, chiar dacă ţugulanii ţin de dmineaţa până seara, mobolul la ureche. Valul de promiscuitate a poporului, de indolenţă şi nesimţire în vizualizarea şi acceptarea propriului viitor, mă face să cred  că intrăm într-o Fermă a animalelor, fără viitor.
   Singura salvare a României este ieşirea la vot a conştiinţelor naţionale, a intelectualităţii scârbite de politica de până acum, altfel nu putem, în ccondiţii de democraţie să supunem prostia şi libidonismul aşa-ziselor mase populare, inconştiente şi prezente la iesle cănd se dau grăunţe, dar moarte de foame când nu se mai umple ieslea.
   Avem foarte multe animale nobile şi prea puţine de povară. Nu găsim la iesle un animal transpirat de muncă ci doar cei care vor să mănânce cu orice preţ, chiar dacă doar au tras aer în piept. De vină cade grăjdarul, dar dacă şi el e unciugulitor din tainul dat de stăpân, cine mai pedepseşte animalele parazitare?

                                    Staffuri şi stafuri.
    Un proverb românesc spune că "spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să ţtiu cine eşti"! Oricare mare conducător al lumii, din antichitate şi până astăzi şi-a datorat succesul unor sfătuitori de condiţie umană deosebită. Cei care au adunat în jurul lor forţele răului au sfârşit lamentabil, rămânând în istorie ca o paria.
   N-ar fi nevoie să amintesc nume, dar sunt analişti politici şi sociali care nu prea au citit cărţi. Este vorba de Alexandru cel Mare, Cezar, Napoleaon, Stalin şi Hitler. Alegerea vă aparţine.
   În zilele noastre, cu toată încăpăţânarea şi ambiţia politică, după ani de aşezare bătrânească, preşedintele Băsescu a reuşit să adune în jurul său un staff de patrioţi şi oameni integrii, care să dea o direcţie pozitivă, cât e posibil în circumstanţele internaţionale şi interne, actuale. Acestui minigrup de patrioţi i se opune o întreagă crengătură mafiotă, în care înoată rechinii fără ţară, hulpavii necrescuţi ai ţării, ranchiuna şi prostia, liberul arbitru. Doi copii handicapaţi se joacă cu beţele, cercurile, maşinuţele şi tractoraşele României.
   Un băiestruc cu grade mari, fost general de paie al armatei Ceauşiste, se contrează cu preşidinţia pe probleme de siguranţă naţională. După ce a ajuns general sub pulpana Elenei Ceuşescu, pentru a nu-l strica pe Nicuşor, nu a citit în viaţa lui decât R.S.I. (regulamentul serviciului interior) şi probabil "Capra cu trei iezi", emite pretenţii de cunoştinţe politico-strategice militare. Mi se pare că încet încet alunecăm pe gheaţa pieirii noastre ca naţiune cu asemenea nulităţi umane, care nu văd decât până în vârful nasului roşu de pofte şi răutate, pentru că dacă ar fi de beţie, s-ar putea să treacă.
  Azenţie, români, ni se pregăteşte ceva sumbru pe toate planurile. Tenebrele Evului Mediu se însămânţează în România! Marea Rusie autarhică încearcă un experiment de întunecarea Europei. Ne-am bucurat de mii de ani de vânturile blînde şi ploile venite din vest şi ne-am chircit de vrică la Viscolele din Est.

                        Abrambureală în învăţământ.
    După chinuri de doi ani s-a născut cu urlete pro şi contra pruncul numit Legea educaţiei şi se părea că se pune în ordine un parcurs şcolar documentat ştiinţific şi biologic, că se pune ordine în calitatea instituţiilor de învăţământ şi a profesorilor, la toate nivelurile. Moaşa care a prins cordonul ombilical al acestui copilaş firav şi îl învârte prin salon ca să-l dea cu capul de pereţi, să vadă cât rezistă, este Abramburica.
   După ce a nenorocit învăţământul românesc, după dezastrul C.D.R. cînd Marga a inventat manualele alternative şi Facultăţile particulare, doamna Andronescu, ameţită de substanţele chimice pe care le-a inhalat de-a lungul carierei a continuat să mulgă prostia. Şi-a creat şi ea o Universitate particulară unde se adunau toate loazele cu bani şi învăţau să sse zbânţâie şi să se drogheze, să populeze băncile barurilor, pentru că de carte nu putea fi vorba. În acest sens  s-a străduit să reverse pe străzi prostia care face bani. Schimbă statutul şcolilor de ucenici şi îi face pe toţi elevii de gimnaziu liceeni. Ca să ajungă la facultate cei cu creerele spălate trebuiau să treacă examenul de bacalaureat. Cum? Cu şpagă ierarhică până la nivel naţional.
    În horă au intrat profesori, sindicate din învţâmânt, părinţi şi copii. N-am văzut reacţii de opoziţie de la dascăli nici mustrări de conţtiinţă că şcoala a trnsformat creierele celoor mai mulţi copii în bălegar. E adevărat că şi acesta poate fi călduţ,, dar a îngheţat pur şi simlu emulaţia intelectuală a tinerilor noştri timp de aproape 14 ani. Suficienţi ca analfabeţii fabricilor de diplome să infesteze viaţa publică, cu prostie. Tineri parlamentari, funcţionari publici dau în răzoare cu prostia lor şi se fac că lucrează la viitorul poporului nostru.
   Acum Abramburica vrea bacalaureat profesional, nu mai vrea clasa zero, nu mai vrea clasificarea universităţilor. Dă din nou la manivelă ca să amestece borhotul urât mirositor al lipsei de carte. Speră totuşi să recicleze deşeurile în bani.
   În şase luni de conducere U.S.L. şcolile au luat-o razna. Directori necalificaţi numiţi pe criteriu politic se chinuie să îndobitocească elevii, profesorii se fac că vin la şcoală, copiii vin doar bătuţi de părinţi de frică să nu le piardă alocaţia. Şi dacă vin vin să deărâme şcoala, să se bată între ei, să urle la profesoti, să bea, să fumeze şi să se drogheze. Părinţii copiilor de gimnaziu sunt în mare majoritate cei care au făcut şi ei o astfel de şcoală după 1990, n-au educaţie, n-au bun simţ şi mai ales un minim de cultură generală sau profesională.
   Dacă vom continua încă patru ani cu abrambureala din învăţământ vom rămâne cu câteva şcoli pe post de cetăţi baricadate şi cu restul şcolilor ca baruri şi fast-fooduri. Cred că Europa ar trebui să ne dea afară mai devreme pentru a nu umple Schengenul cu nulităţi.

                         Mârlănie politică!
    O adunătură, o bandă de loaze politice, cu susţinerea unei adu nături analfabete de analişti politici şi ziarişti plătiţi şi mai ales a vulgului popular, au pus mâna pe putere acum şase luni. Ţinuţi la cutie de puterea P.D.L. şi a lui Băsescu, U.S.L.-iştii au ieşit la vânătoare şi jaf. Aveau datorii imense, datorită ultimelor runde de alegeri, la interlopi, la cămătari şi oameni de afaceri. Au halit şi o groază de ruble pentru detronarea reşedintelui, cuiul lui Pepelea pentru expansiunea petro-gaze a ruşilor. nu le-a reuşit majoritatea demersurilor mafiote şi anti-justiţie dar şi-au umplut teşcherelele.
   Acum, chiar în campania electorală pe care şi-o arogă ca şi câştigată, încep să dea înapoi. Simt sau ştiu că vor veni vreamuri grele şi de ce nu ar lăsa pe alţii să scoată castanele din foc şi peste doi ani să ţipe iar din gură de şarpe că s-au tăiat pensii, salarii şi îndemnizaţiile revoluţionarilor şi că ei vor îndrepta lucrueile. Ce-au îndreptat în ultimele şase luni? Au jefuit toto ce se mai putea jefui, au făcut front comun pentru protejarea infractorilor politici din partidele lor şi au încercat să subţuge justiţia.
   Pun pariu pe un pix că U.S.L.-ul nu vrea să aju ngă la guvernare. Ponta nu mai vrea prim-ministru, Antonescu nu mai vrea preşedinte. Tot ce fac e de faţadă. Sondaje de opinie măsluite, ameţirea electoratului propriu, toate în interesul personal al hienelor care chiar dacă nu s-au săturat încă de cadavre, or mai găsi ceva de ciugulit cu puiii lor puşi în infrastructura politico-socială, dar nu mai vor guvernarea.

                         Mesje de dincolo!
   Recrudesccenţa acţiunilor sistemului mafiot politic şi avocăţesc, din ultimele zile, au în subsidiar zvonuri şi informaţii care le ridică mingea la plasă. De undeva, de dincolo, vin veşti şi bani care participă la subminarea statului de dept. Cred că soarta României este deja pusă pe tabla de şah, din nou de marile puteri, mutările fiind posibile cu complicitatea lichelelor cu cetăţenie română, dar fără patrie.O pleiadă de hulpavi trădători de ţară, cu ambiţii infantile, marjează la aducerea României în stadiul de ţară mafiotă, un fel de Liberie a Europei, aflată la intersecţia intereselor blocului atlantic cu al Rusiei şi alte vânturi asiatice.
   Ultimele mesaje de dincolo, vin nu de dincolo de Dunăre,, ci de dincolo de Volga. Lupta e inegală şi fără suport patriotic. O mână de politicieni cu sânge românesc în vene şi tot o mână de specialişti în siguranţa naţională şi în domeniul juridic sau coercitiv , este practic sufocată de cioflingari şi marionete ale viitoarei realităţi interlope. Au sprijin popular inimaginabil, la o minte sănătoasă, dar posibil la gradul de spoliere şi prostie al poporului aiurit de neştiinţă de carte, de lipsă de respect şi bun simţ, de acceptare a valorilor.
   O ţară care are 7,5 milioane de troglodiţi, adică aproape jumătate din populaţie, care ies la vot ca vitele la iesle, nu poate accede la progres economic şi social. Despre boschetari, drogaţi, bătrâni inconştienţi, tineri dezinteresaţi, clanuri ţigăneşti a căror cărţi de identitate votează după voinţa bulibaşei se vorbeşte des şi fără folos.De unde să ştie ţăranul sau ţiganul, ce-i şofranul?
   Se vorbeşte de dispariţia în 50-100 de ani, dacă nu vine Apocalipsa de dispariţia şi disaparea mai multor popoare. Cred că poporul român, bine că nu voi apuca acele vremuri, va fi primul din Euroa care va umple, în sălbăticie pădurile şi munţii strămoţeţti şi care se va întoarce la stadiul de maimuţă.

                              Armata şi gradele ei!

       Armata, de când se ştie ea, şi ni se pare că o ştim şi noi, a fost o castă separată, o mare mută, dar în interiorul căreia se reflectau tot timpul slăbiciunole politice şi sociale ale vremii. Flăcăii noştrii, de la Cuza încoace, au făcut aarmată, s-au maturizat în armată şi au deprins în această ultimă şcoală populară literele şi anumite meserii. Un mai mare viciu de formă socială, ca lipsa recrutării tinerilor neşcoliţi spre maturitate, ca cel care se întâmplă de 15 ani, nu poate fi evaluat. S.U.A. a suplinit obligativitatea serviciului militar cu Garda naţională. Noi de ce nu avem un asemenea sistem? Mercenariatul militar ne-a costat de zeci de ori mai mult decât armata permanentă. Avem zeci de aşazişi eroi care au murit pe pământuri străine, pe bani, nu reprezintă o armată naţională, osatura de putere a unei ţări. Ca şi în sistemul bugetar, unde muncitorii sunt aproape inexistenţi dar directorii şi funcţionarii sunt la mare preţ, adică remuneraţie şi în armată profitorii sunt  de o bogăţie inimaginabilă. La 7000 de soldaţi avem 7o de generali, ce să mai vorbim de colonei, ofiţeri şi subofiţeri.
    Să trecem puţin la istorie, la istoria armatei române. Reformele lui Cuza au pus bazele şi armatei naţionale. Era nevoie de şcoli de ofiţeri, subofiţeri şi trupă. Emulaţia naţională, după Prima Unire, a permis accesul oricărui băiat deştept la Şcoala militară şi la gradele aferente.Dar la români orice minune ţine trei zile. După alungarea lui Cuzaşi venirea Hohenzolănirol la conducerea Principatelor Române şi apoi a Regatului, clasa ofiţerilor autohtoni a fost înlocuită cu ofiţeri străini, vorba lui Eminescu, "cine a îndrăgit străinii, mâncai-ar inima câinii". Aveam  ofiţeri împopoţonaţi şi înţepaţi de sorginte germană, italiană, franceză etc. aceştia au dat girul incompetenţei lor la Războiul de independenţă.  Au curs râuri de sânge din trupurile âăranilor români şi ofiţerilo inferiori români din cauza greşelilor tactice, de topografie şi comandă ale infatuaţilor generali străini, la Griviţa, plevna şi Smârdan. Dar după război, mulţi viteji se arată şi istoria ca o blasfemie scoate eroi din cei care au rămas şi nu dintre cei cares-au jertfit, chiar dacă eroii s-au ascuns în spatele frontului.
    La războiul balcanic, armata română i-a speriat pe bulgari chiar dacă nu aveau gloanţe în puşti.
    Am intrat în Primul Război Mondial, cu o ofiţerime de paradă şi de baluri, fiii bogătaşilor vremii, cu uniforme strălucitoare, săbii lustruite şi ţinută maiestoasă pe cal. Istoria face un supeerou din generalul Dragalina. Dar acest mare strateg militar nu ştia că nu poate cuceri Ardealul cu bâta? 40% din soldaţi avea puşti cu feştile, în timp ce în America se folosea Wincesterul şi mitraliera. Fiecare puşcă avea trei cartuşe.Austroungarii aveau mitraliere, tunuri  cu şrapnele şi grenade, avioane şi zepelinuri. Am sacrificat pe bază de patriotism şi vitejie zeci de mii de ţărani români şi intelectualitatea satelor. După cucerirea Munteniei şi înfundarea armatei române în Moldova, cu sprijin francez, armata s-a întărit. Comandanţii de regimente şi divizii incompetenţi ca neam boieresc sau venetic, Armata Română a dat girul valorii sale. Dipă război, competenţele şi valorile militare superioare au fost înlocuite cu aceleaşi otrepe boiereşti şi de altă natură, vorbind de sufletul românesc.

        Grade şi gradaţi!
  În uktima vreme, se vorbeşte pe faţî şi pe dos ca la andrele, despre gradele militare. obiceiul de a da grade militare, după 1989 este vechi şi corespunde felului de a fi al armatei române moderne de la Cuza încoace.
  La zi vorbim de grade date celor care nu au făcut armată, pupilul Casei regale, sportivi, artişti şi ziarişti, interlopi şi cămătari. Şi ce ar fi rău în acest lucru dacă ne uităm la aşazişii ofiţeri cu şcoală militară. În anii 50, după un an de cazne militare ăn care nu au reuşit să înveţe tabla înmulţirii, absolvenţi de 4 sau şapte clase, au devenit politic, ofiţeri. N-au mirosit praful de puşcă dar s-au trezit comandanţi, deţinători ai preceptelor tacticii şi strategiei militare. Fiii şi nepoţii acestora au moştenit gena geniului militar al părinţilor analfabeţi. Este uşor să devi erou şi mare comandant militar pe timp de pace! lichelismul şi oportunismul, plus pilele te ajută, chir dacă nu ai nimic în comun cu statutul de luptător în armată. Pitici dolofani, grăsani de doi paşi într-un loc, nesimţiţi şi puturoşi avansau într-o veselie în ierarhia militară. Cine nu ştia meseria armelor se făcea politruc sau C.I.-st, adică turnător la securitater. Piloşii deveneau comandanţi şi se ocupau cu creşterea porcilor, a oilor sau vacilor şi cu legumicultura în aşa zisele G.A.Z.-uri. Entităţide îmbogăţire şi şpagă spre eşaloanele superioare. Orice inspecţie s termina cu un calificativ direct proporţional cu numărul de porci sacrificaţi. Şi de aici grade şi grade, funcţii şi funcţii, şcoală şi şcoală!
   În peioada comunistă s-au dat două probe de competenţă a şefilor armatei.1968,intervenţia în Cehoslovacia a Tratatului de la Varşovia şi aşazisa "revoluţie din 1989". În anul 1968, comandanţii militari şi politrucii s-au internat în spitale sau s-au ascuns pe la spatele armatei, lăsând tinerii ofiţeri bine şcoliţi să ţină piept organizării rezistenţei armate. Au mai fost vechii ofiţeri de carieră din regimul burghezo moşieresc iertaţi de Ceauşescu, care au dat probă de patriotism şi sacrificiu.
   În evenimentele din decembrie 1989 capii armatei, ridicaţi în funcţii şi grade pe sistemul P:c:R.(pile, cunoştinţe, relaţii) au dat proba incompetenţei combatante, a laşităţii oportuniste, a limitelor de bun simţ. Aceeaşi probă au dat-o procurorii militari, care n-au vrut să priceapă Constituţia României Socialiste şi prevederile legale privind starea de război în care ne aflam potrivit indicativului "Ştefan cel Mare" care implica acoperirea graniţelor de către armată, după un plan bine stabilit şi nu defilarea sau desciderea focului pe străzile oraşelor. Crima a devenit virtute şi ţugulanul român a avut impresia că "armata e cu noi". Armata era cu ea! Ca să estompeze crimele dinainte de 22 decembrie, generalii armatei au comis alte crime după această zi. Aproape 10.000 de morţi nevinovaţi. Ce s-a întâmplat cu ofiţerii participanţi la carnagiu? Au avansat inimaginabil de mult. Locotenent colonelu Zeca, prctic comandantul garnizoanei Timişoara, a ajuns în şase ani general de corp de armată. Şeful operaşiilor Armatei a IV-a de la Cluj, care opera toate plunurile de apărare în Ardeal, lt.col. Degeratu a ajuns Şeful Statului Major Genera şi general de armată. De altfel din fiecare Comandament de Armată sau de Armă, ofiţerii fideli găştii Militaru-Iliescu au promovat neverosimil, iar cei care s-au ascuns pe sub birouri, au făcut în izmene, au ieşit mai târziu să ceară funcţii şi grade. După război apar mai mulţi eroi decât cei care au luptat cu adevărat. În armată sunt recompense de promovare, în civilie, Iliescu a creat zeci de mii de eroi, împunşi de vacă, dar care cu toţii au subt de la ţâţa bugetului de stat, adică din impozitele şi taxele amărâtului de român.
   Despre eroi şi profitori din toate rătboaiel moderne ale României în întâlnirea viitoare.

                    Preşedinte, premier, sau prostie-n eşicher!
    Ţugulanul român, semianalfabet şi arogant, adică fudul, îşi dă cu părerea despre situaţia politică, fără să aibă habar pe ce lume trăieşte. Lipsa celor şapte ani de acasă, recte, creşe şi grădiniţe, lipsa bunului simţşi respectului îl face pe fiecare individ, tare şi mare.De unde să priceapă o clasă politică şi un grup de indivizi stimulaţi prin droguri şi beţie ce înseamnă lipsa de "Lesmajestate". În toate ţările lumii şi de mai multe sute de ani, nu este admisă, cu toate libertăţile unei democraţii haotice, înjurarea şefilor de state.
    Nu e posibil ca un neica nimeni, un boschetar care nu ştie literele alfabetului sau să adune două numere să iasă în stradă şi să facă preşedintele ţării, ales de mai muult de jumătate din români, javră ordinară. Democraţia înseamnă şi respect. de câte ori preşedintele a vrut să aşeze treburile ţării au ieşit la luptă mafioţii politoci, din toate partidele, inclusiv din cel al lui, cu suspendarea.
   Avem acum altă problemă, pe care prostimea nu are cum s-o priceapă şi pe acest lucru se bazează jigodiile cu acces la putere. După Constituţie, România este ţară prezidenţială, cu preşedinte ales de popor. Nu se putea altfel pentru că în cultul strămoşilor noştrii, Vodă era sub Dumnezeu. Am avut după revoluţie trei preşedinţi, din care unul de două, ori, spunând că nu are prerogative să oprească jaful ţării, unul care era cioară pe gardul ţării şi unul care a vrut să facă treabă, cu sincopele şi iertăciunile personalului de casă. a câştigat alegerile cu sprijinul clanurilor ţigăneşti şi era normal să plece capul în faţa acestora. Cu timpul, s-a mai îndepărtat de sprijinitori, dar longevitatea funcţiei îi conferă nişte responsabilităţi patriotice impuse de siszemul de siguranţă naţională, strict secrete pe care nu le poate accesa nimeni în câteva luni de guvernare. Nimeni nu a observat că S.R.I. D.I.E. şi alte structuri solide de apărare nu au pus la dispoziţia interimarului Antonescu, date de vitalitate naţională. Acesta nu a primit butonul roşu, în primul rând că nu îl mmerita şi în al doilea rând că nu prezenta înctedere. Sunt protocoale şi acte internaţionale care devin apanajul unei responsabilităţi credibile.
    Ponta vrea vot de veto. Îi dai copilului o maşinuţă, care dacă nu mai are baterii, el o aruncă pe fereastră. Cum poate un popor să-şi dea soarta pe mâna unor diletanţi? Fiţi siguri că se poate! La aşa popor aşa conducători! Să luăm sutele de mii de familii de sdincolo de Carpaţi, privind de la Cluj, în care capul familiei este beţiv, om de nimic, chiar criminal şi închina-ţi-vă! Viitorul vostru este negru!

                           Campanie electorală mascată!
    Românii au drept de vot. dar dintre români 80% sunt analfabeţi, săraci, proşti şi handicapaţi. Pe o asemenea strategie, cei de la putere, deşi ţi se pare că sunt în opoziţie, au marjat la păcălirea ţugulanului român. Admir intuiţia jegoasă a P.S.D. urmaşii nomenclaturii comuniste, pe P.N.L.-işti nu îi bag în seamă, pentru că nu sunt decât lătrăi, în a devia foloasele campaniei electorale în favoarea lor. Au emis o Ordonanţă de urgenţă, prin care se interzic pomenile electorale. partidele mici şi independenţii nu mai pot da pui, mălai, zahăr, ulei salamuri şi altele, pentru a fi votaţi.
    Mai e naivitatea A.R.D. care crede că prin benere, afişe şi ziare, cu sloganuri sofisticate, va lămuri electoratul că ei vor binele ţării. prostanul din popor, una că nu citeşte, a doua că nu ştie ca citeşte şi a treia că nu pricepe ce citeşte, merge în turmă, după ureche. Ce-i spune altul. Nu areresponsabilitatea zilei de mâine, iar de perspectivă temporală nici nu poate fi vorba.
     U.S.L. acţionează subversiv cu momeli perfide, din care nimeni nu pricepe nimic dar va vota. va vota cu cei care organizează exvursii la mănăstiri, cu masa de rigoare, cu cei care dau mese la restaurant, pe bucăţele, cu cei care organizează festivaluri şi focuri de artificii, cu cei care aprind cu o lună înainte becurile de Crrăciun.
      Prostimea, iobăgimea, o reprezintă poporul român, fără naţionalităţile conlocuitoare, care îşi ştiu interesul deci pe cine nu-l interesează viitorul? Pe poetul român, pentru că toţi ne-am născut poeţi, pe iubitorii de hoţi şi haiduci, pe cei care dau hrana pe vorbe şi bunăstarea pe pustiu!

                           Înjurături şi huiduieli.
      Dacă există un popor pe planeta aceasta care să intre în Gyness-book pe metru pătrat de înjurături, acesta este poporul român. Avem înjurături, câte 5-10 pe literă de alfabet,  începând cu anafura şi terminând cu grebla lui Dumnezeu, care adună dimineaţa stelele de pe cer.Avem înjurături de năduf, de răzmeriţă, înjurături pooceşti, pornografice dar şi înjurături exotice, de coloratură verbală cu înţeles poetic.
     Durerea este că fiecare înjură după ureche, înjură în turmă, fără să discearnă ce şi pentru ce înjură. Pe lângă înjurăturile stimulate cu bani pentru săraci şi nemernici, pentru vagabonzi, apar şi huiduielile. Au început de astă iarnă şi nu s-au mai terminat. Atâta timp cât mafioţii şi interlopii care subveţionează otrepe politice mai au bani negrii de risipit, înjurăturile nu se vor opri.
     un diletant, aşazis analist politic, care n-a citit în viaţa lui decît "punguţa cu doi bani", pune o întrebare. "Ce a făcut Băsescu în funcţia de vodă"? Însemnă că habar nu are cu ce se mănâncă democraţia. De cîte ori prşedintele, îngrădit de constituţie, a încercat să pună anumite lucruri la punct, a fost blamat şi suspendet de mafia politică, de caracatiţa care sugrumă acest pământ.
    Nu ne mai rămâne decăt să asistăm la înjurături şi huiduieli plătite care să facă deliciul prostiei româneşti!

                       Dogarii se ocupă de roţiţi,
     Un dogar face roţi şi butoaie, roţi care trebuie să se învârtă şi butoaie care trebuie umplute. De4 crlr mai multe ori nu se asociază numele unui individ cu excesele meseriei sale, dar de data asta mi se pare că se potriveşte. ce vrea acest individ care nu a văzut în viaţa lui bocancii unui soldat, dar i se pare că e colonel? Vrea pensie de 7000 de euro. În ce război a luptat, cum şi-a vărsat sângele pentru patrie, nu contează. Banii sunt dreptul lui. Un general veteran de război, care a văzut sânge în sute de tranşee, avea o pensie de 14 miloane în timp ce ciripitorul Dogaru avea 70 de milioane.
    Este greu să vorbim de bun simţ, de respect şi de recunoaşterea valorilor armatei, cu asemenea indivizi.
    De fapt şi în mizeria din decembrie 1989, generalii şi ofiţerii superiori ai armatei au probat inutulitatea lor militară. prostie anafalbetism militar, sau curvăsărie, lipsa de prestanţă militară şi patriotosm, lipsă de camaraderie, laşitate şi oportunism, toate acestea au dus la 10.000 de victime, din care 80% militari nevinovaţi.
    purtaţi pe sus de Iliescu, care avea tot interesul să argumenteze o revoluţie, toate otrepele armatei au promovat nesperat de mullt pe ierarhia miolitară bşi au obţinut pensii inimaginabile. Ca şi inocenţii revoluţionari! Ofiţerii care şi-au văzut de meserie, care s-au sacrificat în poligoane, munci agricole, munci industriale, la mine şi canale au o pensie de 2000 lei, mai mult sau mai puţin. Jigodiile armatei, normal că vor mai mult.
  S-a ajuns prin recalcularea pensilor militare via, Oprea sub oblăduirea lui Boc ca un subofiţer care toată viaţa lui în armată a numărat izmene să aibă cu 3-400 de roni mai mult . la pensie decât un colonel. toată recalcularea pensiilor militare P.D.L. a fost o bătaie de joc. gradul militar este  un titlu ca cel de doctor sau academician, care se obţine prin ani de muncă, examene şi studii. Domnii Oprea şi Boc şi de ce nu Băsescu au scuipat pur şi simplu pe valoarea ofiţerilor armatei române, dar au avut grijă să dea grade cu nemiluita şi la cei ce n-au făcut armată!

              1907
  Puţini dintre românii, sau alte naţionalităţi, îşi mai aduc aminte sau mai pricep ce reprezintă acest an. Cragiale a explicat acum 100 de ani cam cu ce se mănâncă revolta săracului şi puterea bogatului. Să încercăm şi noi să pricepem mersul repetativ al istoriei.
  Cuza Vodă a secularizat averile mânăstireşti şi a dat pământ ţăranilor. Aceste averi aparţineau unei pleiade de mânăstiri ortodoxe răspândite în Balcani.Nu a luat pământ de lla boierii autohtoni. După Războiul de independenţă, ca urmare a ieşirii României în Europa, boierii noştrii s-au emencipat, s-au franţuzit şi au început să se plimbe prin Europa. Bineînţeles că s-au şi puturoşit şi nu le mai păsa de ţară. Similitudinea cu actuala clasă politică şi de afaceri este absolut întâmplătoare. Cum economia României era , în caea vreme preponderent agricolă, o liotă de străini, greci, evrei, italieni, nemţi, armeni, etc. au năvălit peste ţarinile patriei pentru arendă şi cumpărare. S-a creat o subclasă socială de profitori, departe de patriotismul local. Ţăranii puturoşi au început să-şi vândă pământurile şi să la bea, ca şi astăzi, ajungînd argaţi, un fel de proletariat rural. Când foamea i-a răzbit, graţie propriei lor prostii au ieşit la luptă. Şi ce-au câştigat, gloanţe şi sânge. Proverbul cu mintea românului de pe urmă tăia în prostie.
      Să vedem ce avem acum. Boierii noştri, apăruţi peste noapte, din nomenclatura comunistă, nu-şi mai găsesc liniştea în a fura şi a spolia bogăţiile ţării. Sub pulpana lor de hapsâneitate inimaginabilă, tot felul de intruşi îşi fac mendrele în ţara strămoşilor noştri. N-eau luat piatra, lemnul, petrolul, sarea, apele minerale, lumina şi căldura pe care ne-o vând la suprapreţ. Am văzut că la întâlnirea oamenilor de afaceri se vorbeau toate limbile pământului. Arabi, turci, austrieci, germani, italieni, francezi, italieni, americani, ruşi, lipseau eschimoşii. Şi pe ici colo câte un român rătăcit.
     În schimb, proletarul autohton, cel care şi-a vândut şi băut casa şi pământul moştenite din comuism şi are impresia că dacă trage la lopată pe şantiere şi culege căpşuni în Spania, nu mai este ţăran, nu-şi dă seama că s-a iobăgit din nou. E ceva de emmancipare colonială, românii nu mai au ţară, nu mai sunt legaţi de glie, nu mai dispun de patriotism şi grijă faţă de familie, au ajuns nişte venetici care şi votează ca atare. De fapt nu venetici ci besmetici.

                         Maimuţe.

    De-a lungul secolelor, foarte multe popoare şi religii au respins ideea că omul se trage din maimuţă. Şi noi românii am respins din prostie şi analfabetism, dar  nu din convingere, că nu am fost, nu suntem şi nu vom fi maimuţe. Durerea e că avem un salt în timp de peste 2.000.000 de ani şi ne trezim deodată în faţa oglinzii, maimuţe în toată puterea cuvântului.
    O bunicuţă s-a suit cu toate picioarele, patru, pe bogăţia României anului 1990 şi cu tentaculele păroase, adică terminale păroase, a împrăştiat-o în cele patru vânturi. acum emite strâmbături filozofice şi socialist-ştiinţifice despre politica mafiotă a F.S.N., P.S.D. şi U.S.L., cum ar trebui să pună maimuţele lui mâna pe tot ce mişcă în ţară, inclusiv pe justiţie, astfel încât vulgul comunist să fie bine călcat în picioare.
     Un tătăiuţ, neaoş român şi cu simţ românesc, încearcă să le spună maimuâelor, nu prin semne ci prin cuvinte umane că ceea ce fac nu fac bine pentru poporul pe care li se pare că îl reprezintă. Maimuţele îşi dau în petec! Sar cu toate picioarele în sus, se tăvălesc se strâmbă şi ţipă de-ţi ţiuie urechile că ei sunt reprezentanţii maimuţelor de limbă daco-romană din toată ţara . Neavân cuvinte de bun simţ, sau de înţelegere umană, gesticulează haotic pentru a-şi apăra cuceririle revoluţionare, adică, averile personale adunate din spolierea ţării şi poporului român.

                  Grădiniţa.
     La grădiniţă copiii se împing, mai fac pe ei şi se pârăsc. "Tovarăşa, ăla m-a scuipat! asistăm şla un circ politic, în care politicieni fără coloană vertebrală şi mai ales fără glagorie (minte) se pârăsc ăn van la nulitatea proniei superioare. pentru că în România nu există o putere supremă care să ia dreptatea în mâini.
     La noi se vinde blana ursului din pădure şi se schimbă, vorba ţiganului, epurele pe carenu l-ai prins cu o găină. Victor Ponta construieşte din pazle viitoarea guvernare a ţării. Ca un copil de grădiiţă. alegerile  urmează, nu se ştie cine va face guvernul, dar el e pe cai mari. "Tovarăşa, Băsescu nu mă lasă să guvernez"
     Suntem o naţiune de piţifelnici, care se complac în nesimţire şi neştiinţă şi îl vom pune pe copilul necopt, hoţ de tirluri, semidoct şi fără experienţă de muncă şi răspundere să ne conducă. Sunt sigur că prostuşl nu vorbeşte în van, cărţile sunt făcute entru el ca premier, alfel nu s-ar arunca aşa de sigur pe vârful scării.
     Dacă scara e făcută de ruşi s-ar putea să fie prea grea pentru el. Când va cădea îl va strivi! Dacă scara este din lemn austriac sau din aluminiu american, s-ar putea să se încovoaie până la a-l sugruma.
     Asistăm, dacă ştim să citim şi să pricepem la o politică de grădiniţă în care elemente unmane fără educyţie, fără religie, fără bun simţ, exact ca în unversul copiilor fără griji,  că cel de lăngă el, sau cei de lângă ei trebuie pârâţi la "tovarăşa" chiar dacă nu au grreşit cu nimic.
     Oţară care se respectă îşi respectă în primul rând valorile. Ce-ai putea să respecţi la chiulangiul şi redusul intelectual Antonescu, la impostorul şi plagiatorul Ponta, la borfaşul de Dreagnea, la man-modelul Oprişan, la curvărăsitorul de Mazăre, şi la coaliţia "jos Băsecu" plină de puşcăriabil care şi-au ales şi ministrul justiţiei, Pivniceru, adică pivniţă, su temniţă.


   

                               Aurolaci şi cerşetori.
   Una din victoriile aşazisei "revoluţii" este cea a străzii. Dar nu a străzii civilizate, pe care circulă şi demonstrează oameni cu scaun la cap, ci al străzii vulgului, a stăzii pe care se ţipă şi se bagă un anumit obiect organic în toate direcţiile, a străzii pe care se împuşcă clanurile interlope între elele şi strada care ascunde în canale scursura umană, acceptată de mai marii zileişi exploatată de toate structurile de ordine publică aflate în subordinea pecuniară a găştilor ţigăneşti şi de altă natură. Din exploatarea aurolacilor şi cerşetorilor se obţi n venituri fără număr, fără număr, vorba manelistului, care ar asigura cam 20% din P.I.B.-ul ţării.
  Noua ordine  mondială, care prinde din punct de vedere social, pe baza principiului, "omul este om şi animalul om devine animal", prinde mai rapid în ţările labile politic, cum este România. Separaţia între oameni şi animale umane se face cu ajutorul structurilor coercitive ale statului care permit manifestarea interlopă şi părotejează toate aşazisele organizaţii de pază şi proptecţie, 90% făcând parte din structurile mafiote. Pătura politică a statului este un voal de mătase, pe care orice boare de vânt o scutură de-i sar fulgii, vântul venind de dedesubt, din canalele mizeriei umane.
   Până la sfârşitul lumii, care este practic inevitabil, oamenii se vor structura în clase până acum neconvenţionale, clasa afaceriştilor învăţaţi cu luxul care îşi pregătesc buncăre de supravieţuire, clasa inventatorilor şi a puterii minţii, care acceptă supremaţia ipocriţilor politici, pentru supravieţuire, calasa câinilor de pază, reduşi mintal dar avizi de consum şi distracţie şi clasa nenorociţilor şi târâturilor umane care se vor refugia în sate, munţi şi păduri şi din care se va fabrica "hrana verde".

                         Alegeri şi alegeri.
     S-au desăvârşit alegerile de preşedinte în S.U.A. Focuri de artificii, ploaie de confetii, "mulţumesc Mihaela, dragostea mea". America este frumoasă pentru ceea ce vrea să scoată în faţă. Însă în viscerele statului nord-american se ascund mizerii umane inimaginabile.Numărul de analfabeţi depăşeşte 30%, în suburbiile marilor metropole se ascund drogaţi, vagabonzi, cerşetori care dorm prin parcuri înveliţi în ziare, proxeneţi şi curve purtătoare de sida, criminali dezaxaţi purtători de arme şi veterani de război injectaţi cu steroizi care leau adus debilitate fizică şi psihică. E adevărat că S.U.A. poate asigura o protecţie socială mai adecvată. Dar această ţară a re resurse. Jandarm mondial a furat din toată lumea resurse naturale şi inteligenţă umană.
   Din România doar s-a furat.Am plătit biruri inimaginabile tuturor marilor imperii, inclusiv, în epoca contemporană Americii. În parteneriatul pentru pace şi după intrarea în N:A.T.O. le-am oferit americanilor gratuit baze militare, poligoane şi intendenţă militară. La baza de la Kogălniceanu s-a lucrat cu muncitori aduşi din Turcia. Niciun locuitor autohton nu a primit un loc de muncă. Bucuria celor de la Deveselu, descendenţi ai carului de la Caracal este deja caducă. nu-i aşteaptă nici o pomană americană! Bogaţii strîng nu risipesc.
   La americani nu au votat cei fără un statut social bine definit. Nu au votat şomerii, nu au votat boschetarii, nu au votat vagabonzii şi săracii. La noi toate aceste categorii sociale sunt puterea! Mase de manevră la îndemâna baronilor locali, primarilor, interlopilor şi taberelor ţigăneşti.

                         Breslele.
      Breslele au apărut în faza incipientă a capitalismului ptimitiv, în orânduirea feudală, ca un fel de I.M.M.-uri de pe vremea noastră. pentru a suporta presiunea nobililor, meseriaşii s-au asociat în bresle.Un fel de sindicat arhaic.În funcţionarea breslelor se respectau nişte reguli fără d care acestea deveneau vulnerabile.În fiecare breaslă se producea o promovare autentică pe bază de meserie. Existau ucenici, lucrători, calfe şi meşteri. Urcarea treptelor profesionale se făcea prin pricepere şi talent.
      După 1990, în România, din comunism ne-am trezit în capitalism, eludînd timpul şi profesionalismul.Dacă am analiza domeniile de activitate pe sistemul breslelor, vom vedea haosul social în formă nudă, politicul dictând valoarea şi în sistemele de autentică meserie independentă. În justiţie în loc ca valoarea să se impună pe baza respectului reciproc şi autenticităţii valorilor, recunoscute de întreaga breaslă. s-au impus vechii procurori şi judecători comunişti, învţaţi să acţioneze la ordinul partidului. Acest sistem trebuie să se autocurăţe. În medicină, politicul s-a implementat dezastruos, mai ales în megementul spitalelor. Eşti doctor cu puterea la zi eşti excepţional, chiar dacă omori pacienţii pe capete. Casa a de asigurări de sănătate a bţgat contabili şi funcţionari îndoielnici, caresă dicteze sistemului de sănătate la cerinţele politicului, inclusiv cu contribuâii electorale.
     În învţâământ, pe lângă ideile nţstruşnice ale lui Marga sau Abramburica, valorile s-au dat aproape iremediabil peste cap. Învăţământul superior, a fost penetrat de decani, doctori şi profesori pârâţi, dar susţinuţi politic. Doctorii în marea majoritate, copy-feis,au intoxicat facultăţile cu nulitate academică. Facultăţile particulare au scos diplome din tiparul modern după care le-a nominalizat. Toate loazele care se mirau de tabla înmulţirii sau de Eminescu, au penetrat pe bază de pile Sistemul administraţiei de stat dar şi cel de învăţământ. Şi de unde viitor pentru România.
    Singurele, firmele private, dar cele care nu stau la dărnicia statului, au ideologie de breaslă!

                     Campania electorală.
    Toate campaniile lectorale din ultimii 22 de ani au fost prilej de sărbătoare, de veselie, de cântece şi jocuri. Şi în vremurile vechi, iobagii români, nu au existat altfel de iobagi, de altă naţionalitate, decât robii ţigani, la latitudinea boierului îşi permiteau câteva zile pe an de hore, cu burta goală. În campania electorală, săracii primesc câteva zile de bucurie. Bucuria prostului, a analfabetului, asemănătoare bucuriei unui căine care tot anul a mâncat mămăligă, de crăciun se îndoapă cu copite de porc şi alte resturi.
    Ţugulanul român pune botul la pui morţi înainte de tăiere, la ulei rânced, la ţuică de pufoaică şi în general la o serie de produse care nu s-au vândut prin supermarcheturi şi ridică osanale boierilor care îi otrăvesc şi-şi bat joc de ei. Paradoxal aceşti boieri pentru prostime sunt buni, darnici şi îi votează într-o veselie. După alegeri prful... prostul se întoarce la foame şi lipsuri iar boierilor le sporesc averile, tot din truda şi sărăcia lor.
    În campania electorală nu contează afişele mincinoase, ziarele, programele, pentru că prostimea nu citeşte şi nu pricepe, votează după ureche. Celor care ştiu carte li s-a făcut lehamite de politică şi nu vin la vot pentru că ştiu că votul lor nu contează. În democraţie, marea masă a prostimii înăbuşe votul. Se înghesuie la vot ţiganii manevraţi de bulibaşe şi de interlopi, sărăcimea proastă împinsă de primari şi oamenii de casă ai pliticienilor cu toate neamurile lor. De unde conştiinţă civică, perspicacitate electorală, mintea de pe urmă?
     Ăn S.U.A. prostimea nu are drept de vot. Acolo nu votează vagabonzii, drogaţii, şomerii care nu sunt plătitori de impozite. Şi e normal, pentru că trebuie să fi cetăţean şi să ai interese umane pentru tine şi familia ta, ca să poţi alege răul cel mai mic.
      Noi avem , ancestral, cultul hoţilor, haiducilor, borfaşilor şi criminalilor pe care îi stimăm mai abitir decăt pe omul simplu şi cinstit şi cu ranchiună pentru omul muncitor, specialist, titrat. Pe la toate colţurile, mojicul român se exprimă cu dispreţ faţă de un profesor, un inginer, un savant. "Cine mă, ăla, e un prost, un bou! Nu ştie să se descurce!

                  Ce se întâmplă, doctore?
     Pun această întrebare miilor de doctori sau "dotore", apăruţi ca ciupercile după ploaie, în spectrul intelectual românesc, în toate domeniile. Doctori în drept, istorie, geografie, politologie, economie, ştiinţe militare, etc. Marea majoritate a acestora, cum o demonstrează şi viaîa, sunt papiţoi semidocţi, care s-au folosit de studenţi, de colegi, au copiat pe rupte pentru acest titlu. Principalul este să ai tupeu şi nesimţire. Un intelectual adevărat are o reţinere în competenţele sale, pentru că deşteptul învaţă iar prostul învaţă pe alţii!
     Aş întreba şi aş avea nevoie de un răspuns la festivalul de dezvăluiri, descinderi, arestări şi eliberări imediate, în mediul politico-mafiot. Aş încerca nişte răspunsuri.
    Prima presupunere ar fi că ţara a sărăcit atât de mult încât nu mai e nimic de furat şi atunci bogătaşii încep să se fure între ei. A doua supoziţie ar consta în faptul că ireparabilile atacuri ale clasei politice la justiţie i-a întărâtat pe megistraţi, care au luat poziţie de frondă. Bineînţeles cu sinccopele de rigoare, având ăn vedere că o mare parte dintre judecători şi procurori sunt parte a mafiei care a devalizat avuţia naţională. Cel puţin la nivel local, justiţia stă sluj ca un căţeluş cuminte la poruncile baronilor locali.
    Se pare totuşi că apartenenţa noastră la Uniunea Europeană este miezul poveştii. Cei cu acces la informaţii esenţiale, îşi dau seama că nu se va putea merge la infinit cu escrocheriile politice de autoîmbogăţire, ale trepăduşilor descendenţi din nomenclatura comunistă. Europa ne monitorizează, America ne monitorizează, în ideea mafiotarizării României în stil estic, rusesc, ucrainean, belorus. S-ar crea o gaură de haos economic şi social în mijlocul Europei, care poate infesta mafiotic toată Europa, chiar dacă se spune că Italia ar fi terminat cu "Cossa Nostra" iar în Franţa grupările interlope par a fi neglijate.
    Se pare că cei care dau exemplu de afaceri şi bussinesuri la nivel mare cu ingerinţe politico-mafiote vor să ne căpătuiască pe noi. Când am importat democraţia occidentală ne-am expus la toate relele economiei de piaţă şi ale stărilor antisociale determinate de aşazisele "drepturi ale omului". Acestea proclamă o grijă deosebită faţă de infractori, de minorităţile sexuale sau religioase, de cei cu handicap motoriu sau psihic.Numai de omul cinstit, de omul adevărat, de omul muncitor nu se vorbeşte că ar avea nişte drepturi. El rămâne la mâna rechinilor vremii şi supravieţuieşte umil, cam fără speranţă, doar cu gândul la Dumnezeul fiecăruia.

                                    Mafia română!
       Pin anul 1986 am vizionat într-un cadru restrâns,tipic vremurilor de sfârşit de comunism, filmul "Naşu".Comentam cu colegii, din punct  de vedere socio-politic starea mafiotă a comunităţilor umane,în alte ţări. Ne dădeam cu părerea asupra posibilităţii penetrării sistemului politic, juridic şi executiv de structurile mafiote. De fapt primele semne începuseră să apară cu toată intransigenţa sistemului represiv ceuşist.
     Nomenclatura comunistă se întărea în relaţii interpersonale şi de gaşcă, burghezia socialistă începea să prindă contur. Membrii C.C. al P.C.R.,generali de armată sau M.A.I. primsecretari judeţeni, magistraţi de amrcă şi conducere, au început să conserve puterea pentru ei. Îşi prompovau membrii de familie în toate domeniile, se încuscreau în draci între ei, îşi răsfăţau beizadelele cu cadouri costisitoare(apartamente, maşini)şi le facilita accesul la învţtţmântul superior prin şpagă şi Pile,Cunoştinţe, Relaţii.
    Orice om de bună credinţă, cu o pregătire profesională excelentă, cinstit şi altruist era oprit la un anumit nivel în sistem, pentru a fi folosit ca uvrier cu conştiinţă socialistă. Fiecare şef analfabet avea drept de blocare a  valorilor superioare lor, de frica scaunului.
      A venit aşazisa "revoluţie" la care baronaşii înşiruiţi mai sus au pus cu râvnă umărul. Cum să mai stai cu banii la saltea? Mai ales că se deschid orizonturi nebănuite de a pune mâna pe averile statului, ridicând în slăvi proprietatea privată.
  Mafia politică postrevoluţionară s-a consolidat teptat. În faza incipientă potentaţii din securitate, armată şi justiţie, dar mai ales din miliţie încep să recruteze oameni de nimic pe care să-i poată scoate în faţă şi în situaţie critică să se poată dezice de ei. Au văzut că merge şi au trecut la etapa a doua. Au dat drumul la interlopi, toată ţigănimea a prins curaj şi a trecut la traficul de copii şi femei, la contrabandă şi penetrarea graniţelor. Ţiganii erau primii la paşapoarte, la permise de conducere, la tranzacţiile imobiliare, la furtul din orice zonă de interes. În acest timp guvernul dărîma şi dădea la fier vechi industria ţării, generalii din armată făceau contrabandă "fină" cu ţigări, echipament şi armament. Generalii din poliţie încurajau traficul de persoane, prostituţia, traficul de droguri, iar procurorii şi judecătorii se îmbogăţeau.
    Vârful de sarcină al mafiei politice a fost atins în guvernarea Nţstase, aceasta s-a decantat şi consolidat tot sub sigla P.S.D. în guvernarea Tăriceanu. Venirea la putere a guvernului Boc s-a realizat pe baza înfrângerii clanurilor interlope arondate la P.S.D. de către clanurile fidele P.D.L. De şase luni  interlopii U.S.L., flămânzi şi frustaţi, s-au dezlănâuit cot la cot cu flămânzii politicii şi vom asista la izolarea României şi aruncarea ei într-un haos iremediabil ca "Tera nula"

                            Furtul, boala omenirii sau virus ocazional?
   De 22 de ani ne lamentăm pentru furturile şi tunurile din bugetul statului. Ca să aflăm acum că şi ăn firmele private se fură ca la balamuc. Proudhon a zis o vorbă mare, o vorbă care se spune o dată la o mie de ani, "Proprietatea este furt". Jungla umană funcţioneză de mii de ani pe baza principiului junglei, "peştele cel mare îl înghite pe cel mic". Numai că jungla are legile ei naturale, conform căreia fiecare animal mai puternic sau mai slab, luptă pentru supravieţuire. Nici un animal nu omoară degeaba, nici un animal nu fură nejustificat!
   În jungla umană apare boala acumulării cu orice preţ, furtul şi delaţiunea ţin de un comportament specific omului, de a domina prin avere.Averile, de multe ori sterpe nu-i ajută decât la dispreţuirea celor slabi, cinstiţi şi la locul lor, oameni cu frica lui Dumnezeu, la exploatarea acestora pentru ţeluri nefondate moral. În jungla umană apar chipuri de hiene şi coioţi care fură vânatul leului şi trăiesc parazitar adică fără luptă şi sacrificiu.
   În jungla umană, leii sunt savanţi, făuritori de progres social şi cultural, iar hienele, mii de profitori, care în fărădelege îşi umplu burta şi se mângâie pe ea. Proporţia între cei care făuresc omenirea şi mor de obicei săraci, şi profitorii sociali este de 1 la 100. Şi Atunci de ce ne mirăm că furturile şi delapidarea se manifestă şi în mediul privat.
    Toate avuţiile şi proprietăţile sunt datorate virusului uman de scormonire a minţilor animalice şi lezate etic şi moral ale celor repudiaţo d toate religiile lumii. Diavolii sunt permanent printre noi. Ar trebui să nu mai cerşim Pronia cerească ci să ardem şi decapităm animalele dintre noi!