Viața

Abia acum revăd cu ochii minții,

Cum singur, eu m-am schingiuit în viață,

Am mers în dogme, cum au vrut părinții,

Preceptele morale m-au învins,

Purtam în lume parcă altă față

Și mă luptam cu dorul înadins.

Am îngropat speranțe,multe vise

În acceptări cu-aromă pentru frust.

Am încălțat cărările permise

Cu-opincile cusute-n sărăcie

Și cu noroiul unui drum îngust,

De unde cumperi iar copilărie?

De ce n-am fost rebel, copil de ducă,

Haiduc prin codrii negri de stejari,

Prin sate-a nopților în zbor  nălucă,

Un fur de fete fără pic de zestre,

Un cărăuș păcatelor mai mari,

Un pezevenchi pictat într-o poveste?

 

                            Și cu asta ce-am făcut?

       Avântul popular, al popoului activ, din 16 noiembrie s-a topit în manevrele și interesele clasei politice. Aceeași adunătură de demnitari mafioți care în vara anului 2012 s-a ghiftuit cu dolari ca să subjuge pe termen lung acest popor prin propria ei justiție. Opoziția este cumătra P.S.D.-ului și ”ciocul mic”. Canceul în metastază e tratat cu ceai de tei. Socialiștii, liberalii lui Tăriceanu și traseiștii au rămas la guvernare și în administrație. Se pun în draci merinde în saci, căruțe și buzunare! Pisicuțul a ajuns la farfuria cu friptură  și gospodina își face unghiile.

       Iohanis, mutălău ca orice sas ajuns, s-a înconjurat de lichele politice oportuniste care vor să profite chiar dacă în campania electorală a fost pe sub mese. Noua peședintă a P.N.L. a dat fuga la Antena 3, unde este bursieră încă din 2012, nepoțică de varan. Șeful cancelariei făcea spume la guă pentu reușita lovituii de stat din același an. Penalii noii fuziuni liberale fac lobi pentru penalii puterii rămasă încă la putere.

      Mămăliga a făcut din nou fâss. Tineretul și diaspora au obosit repede și au trecut la petreceri. Unicul partid de opoziție este cască sub poalele președintei și ea un exponent al clasei politice exploatatoare și jefuitoare.

       Traian Băsescu poate să-și vadă de viață. A rămas în istorie un erou. S-a bătut singur cu toți dracii jefuitori de neam și țară. Un Don Quijote carpatin.Morile de vânt își văd mai departe de treabă. Macină bugetul. Și macină liniștit. Vântul bate favorabil, vine vacanța parlamentară și pisicul toace liniștit. Nu e nimeni acasă!

                        Postia nu te scoate din nămeți!

        În copilăie asistam, fără voia mea, din lipsă de alte camere, la dezbaterile din ședințele de partid, Simplii țărani, un învățător, un sanitar, milițianul chiar și preotul puneau la punct acțiuni pentru mai binele satului. A fost un prăpăd, o rupere de nori cu inundații păguboase, de blocaj de nămeți, se discuta și se luau măsuri ca acest lucru să nu se mai repete. Facem dig acolo, șanț sau canal dincolo, punem copaci, schimbăm drumul etc... Fără prea multă carte, fără diplome false și fără pile politice oamenii își făceau treaba pe baza bunului simț cetățenesc.

      Ce avem acum în noua democrație sătească? Primari și consilii locale de tot râsul. Care de care mai analfabet, dar cu nesimțirea puterii furtului și înșelăciunii. Snt aleși de prostimea satului pe principiul, ”nu contează că e prost dar să fie de al nostru”. Sunt primari și de douăzeci de ani și când plouă mai tare, se rup zăgazurile în aceleași locui. Când viscolește se înfundă aceleași ogașe. toată lumea stă la căldură, la adăpost și așteaptă ca necazul să treacă. Pe vremuri locuitorilor bordeielor din sate li se zicea iobagi. Cum să le spunem acum urmașilor lor cu aceleași metehne. Țărani comunitari cu existență subliminală?

                           Călugărie

Părăsit de vicii într-un mod firesc,

Bătrânețea stinge patosul lumesc,

Pierzi ambiții, pofte, răii  te rănesc.

Nu mai ai putere pentru răzvrătire,

Simțul se încheagă, nu mai e topire,

Ești afumătură, mușchi călugăresc.

                                 Persoane nonumane.

       Un deputat mai glumeț se luptă în Parlament pentru o lege prin care delfinii să fie declarați pesoane nonumane. Adică niște inși, ei și ele mai inteligenți decât regnul din care face parte și omul.

         Eu îi sugerez să propună o lege prin care anumiți inși, infractori ajunși în pușcărie să fie ți ei declarați persoane nonumane. Să aibă deptul să se exprime doar prin cimilituri nearticulate. Să li se limiteze vorbăria spusă sau scrisă. Poate, în virtutea unei astfel de legi văcuțele și boișorii de pe la televiziuni și din presă se vor feri să mai facă publicitate hoților și bandiților. Ca și cum ar fi oameni.Ba mai mult vedete, elite.

          Nu cred că Dumnezeu, când l-a creat pe om genetic sau sculptural și l-a depus în Grădina Edenului s-a gândit și la o căsuță cu gratii.

          Așadar, mai ușor cu pofta de exprimare a neoamenilor, ieșiți în afara legilor morale și poruncilor biblice. Au dreptul să participe la procesul de educație civică și mai ales să dea povețe?

                               Notițe

        Trebuie să-mi notez ca să nu uit. Văd că Istoria și istoricii uită oportunist în interesul mai marilor lumii. Jurnaliștii și analiștii n-au ce uita. Memoria trecutului e șvaițer. Găurile suplinesc cultura istorică.

          O asociație de protecție a aleșilor lui Dumnezeu s-a strofocat că un luptător anticomunist a fost decorat de noul președinte. Urmașii N.K.V.D., K.G.B. și securității comuniste au încă glas. Și încă destul de strident dacă au reușit să surzească murmurătorii ființei naționale.

         De unde să știe președintele că Ana Pauker, Vasile Luca, Walte Roman, etc... puternicii începutului comunist în România care au anihilat în pușcării toată elita capitalistă, erau urși panda?

                    Nemurire?

Sfârșitul meu va deveni cuând

O upere de trup, simțiri și gând.

De, duhul meu materie conține,

Va fi un flux magnetic spre mai bine.

Voi trece nevăzut cu ani lumină,

Dimensiuni și timp prin Univers,

Când învierea tot va fi să vină

Voi fi cuvântul lipsă dintr-un vers.

                               Morala

Morala e la cei supuși o ceartă, o dojană,

La cei pioși un episod de transă într-o strană.

La filozofi și teologi jucând săraci cu duhul

E-un cod de dogme și de legi spre cerul cât văzduhul.

Era nevoie de un drum, de-o cale a gândirii,

Ca animalele din noi să simtă rostul firii.

Morala-n sentimente vagi, nepătrunzând conștiință,

Dă poftelor haotic vad, dezmăț și neștiință.

Morala noii libetăți încearcă să ne ducă

Spre junglă, spre deșert uman cu dragoste caducă.

Vor face sere pe Pământ când aerul se strică,

Toți bogătașii nesimțiți, înnebuniți de frică.

Iar furnicarul de flămânzi va devora-n neștire

Un habitat Celest, Divin, cu-a Iadului simțire.

Deci Raiul e demult promis cu omenie seacă,

Magnaților ce-n răutăți, morala ne-o îneacă. 

                            Zdupiștii

De te-a prins furând, vardistul,

Vezi pin gratii Luna-n două,

Nu mai face pe artistul,

Să ne dai povețe nouă!

Ai fost drept bătut de soată,

Nu ești om, de-o veme-ncoace,

Cel ce vorbele îți poartă

Este-un melc fără găoace.

Nu-l mai pună-n strune, bardul

Pe-acel hoț de nespășit

Înăuntru-i leopardul,

Afară-i un gard vopsit.

Hoți, bandiți, să stea-n răcoare

Morți cu moți și vii cu vii,

Lasă cei ce au onoare

Să dea sfatui la copii.

 

                       Crăciun

Trag clopotele de Crăciun, trag morții după ele

De când ni s-a născut Cel Bun, ne-am înecat în rele.

L-am răstignit în sadic ghes, am dat poftiri trufiei

Avem și-atuncea de ales din negura prostiei

Acea sclipire de curat ca ser de duhuri sfinte

Arginții însă ne-au curtat spre ruguri și morminte.

                                    Impas politic.

       România a rămas din 16 Noiembrie în repaus politic. Nu simțiți o lehamite, o melancolie negativă, nu vi se pare că și colindele au răgușit de Crăciun? Politica a intrat în menopauză. Nu mai este suculentă și trage a secetă și uscătuă.

       Nu mai avem nici un politician de vază. Eșalonul doi analfabetic se chinuie să suie piramide de nisip cu sandale ciuruite de găurile nesimțirii. A dispărut Iliescu liderul oportunismului comunist, Năstase, lideul jefuitorilor de neam ți țară, Țapul n-a avut niciodată coarne și nici ouțe ca predecesorul.

        Traian Băsescu, ultimul mohican al viziunii democratice autentice îți va plimba nepoții. A fost o ancoră necesară pentru evitarea unei derive în haosul neocomunist. A fost un Titan al devenirrii națiunii, al treilea după Cuza și Ion Antonescu. fiecare din cei trei au avut greșelile lor, compromisurile lor, dar au rămas în istorie. Băsescu a ajuns la putere pe banii unor escroci ca Patriciu, Blaga, Stolojan, Cocoș, Bercea Mondialul și chiar Voiculescu. Ajuns sus, cu suflet de român autentic și cu speranță europeană, a încercat să se dezică de sponsori stârnind o furtună inimaginabilă. Cel mai frustrat Voiculescu. A trebuit să spună ”adio” P.D.L.care și-a făcut mendrele pe sărăcirea poporului. În doar doi an

       Președintel Băsescu a dat kics când legat cu o saulă neconcludentă de parașutista Udrea, pană de cocoș, ne-a pedepsit lipsindu-ne de cel mai posibil iluminat președinte: Cristian Diaconescu.

       Acum ni se înfățișează un președinte fără busolă. Vorbește rar și apăsat, dar doar vorbește. A căzut la pace cu cele mai hidoase și jalnice lighioane pe care le-a ejectat acest pământ de la Zamolxe încoace. Cu un pim ministru, ultimea rușine a națiunii, cu corbii jalnici cârâitori din Parlament, cu fâțe și fâți făă creier și conștiință din propriu-i partid.

       Domnule Marionetă, chiar dacă gândești nemțește, dacă dai din mâini românește, du-te!

      Aștept o replică executivă care să mă umple de ridicol! Vasile necredinciosul.

                       Doamne...

Doamne, vino Doamne...

Mai bine ieși, sfințit din noi

Și dă-le rod acelor toamne

Ce ne îngroapă în nevoi.

Mai bine dă odihnă văii,

Omăt în seara de Crăciun,

Că ne-am ucis atunci flăcăii

La poftele unui nebun.

Doi Nero terminați în escu

Au pus în glonț prostia urii,

L-au răstignit pe Eminescu

Râvnind puterile Naturii.

Mai bine scoate-ne din minte

Păcatul crimei de ateu,

În rugăciuni pune cuvinte

S-avem  acces la Dumnezeu.

             Prima noapte de dragoste...ultima noapte de speranță!

     Am trăit euforia depunerii jurământului de către noul președinte, am apreciat cuvântarea citită în stil politicianist de acesta, ne-am culcat fericiți și ne-am trezit în realitatea crudă. Realitatea promovată de infectul post de televiziune Antena 3. Pe gura susținătorilor lui Iohanis, vânzătorul și mâncătorul  de copii, impotentul neortodox, politrucii varanului se suie pe cai mari. Ce urmează?

       Nu știu ce forțe culte, inculte sau oculte l-au aruncat pe Claus Iohanis în cursa prezidențială. Cert este că dacă aceste foțe a fi folosit un sac cu cartofi și acesta ar fi ajuns președinte în contra lui Victor Ponta. 

      Simt un nou Emil Constantinescu, care după ce s-a compromis în afaceri mafiote ca ”Țigareta I,II, a fost învins de structurile informative. Avem un nou președinte cu consilieri libidinoși, cu un partid de sprijin condus de o văcuță fără credit intelectual și profesional și un mafiot de primă mână.

     Noua evoluție din 16 Noiembrie a fost un fâss! Mă rog Domnului nostru, ortodox. catolic, protestant, mahomedan, iudaic, budist, etc... să dea minte Î.C.C.J. să ne scape de o nouă căpușă.

     Dumnezeu cu mila!

                             Ghinionul

Ghinionul anulează un strop mare de speanță

Când un vis, busc te trezește într-o scândură de gard,

Nenorocul care schimbă un voal în simplă zdrență,

Cântecul de vitejie-n mieunatul unui bard.

Ghinionu-i pui de soartă, șanțul care nu-l mai treci

Și-un ocol care lungește drumul scurt de căutare,

Este iz de pestilență în adâncul unui beci,

Șchiopătarea-n mersul slobod care-o simte fiecare.

Ghinionul cât de mare se sfârșește-într-un noroc, 

Mult mai mic, resuscitare spre un suflu de apoi,

Izmenit să târâi pașii în aleator soroc

Și să cauți piatra tare în noianul de noroi.

                                  Lovitura de stat militară din Decembrie 1989.

           Revoluția a fost provocată din exterior, pe baza unui plan bine pus la punct de agenții G.R.U. din Armata Română, începând  cu anul 1987, cu vizita lui Gorbaciov în România. Pentru reușita unei lovituri de stat, forțele organizatoare, respectiv, serviciile secrete rusești, ungurești, franceze, izraeliene, din partea C.I.A. trebuiau să se bazeze pe o structură de răspândire națională. Deși pate din capii Securității erau dispuși să paticipe la debarcarea lui Ceaușescu, organele lor nu puteau fi luate în considerare de masele ce vor fi scoase în stradă. 

            Slăbirea capacității de luptă a armatei s-a produs prin mințirea Comandantului Suprem cu ascunderea realității despre starea deplorabilă a tehnicii, lipsa echipamentului și carburanților, greutățile în hrănirea efectivelor. Oportuniștii și lingăii majoritatea politruci, numiți la conducerea structurilor armatei aplaudau și lingeau tălpile minunatului conducăto.

           Pe această bază nucleul G.R.U. din armată a început să sape la competențele liderilor militari. Au fost promovați cu obstinență, în structurile de comandă, în școlile militare, în Academia Militară, cei proveniți din muncitori, cu o bază intelectuală fragilă. Atac la integritatea morală a corpului de cadre.

         Legat de perioada premergătoare așa zisei ”Revoluții”, pe linie de cadre s-au luat sub nasul lui Ceaușescu, măsuri de slăbire a capacității de decizie militară. În anul 1989 Marile Unități au fost lăsate fără comandanți, s-a amânat înaintarea în grad a ofițerilor superiori a fost amânată. În iunie s-a dat un ordin de ministru pin care ofițerii absolvenți de Academie să nu mai poată sta pe funcții fără această prevedere de studii. S-a radiat această prevedere la funcțiile pe care le ocupau ofițerii de carieră, foarte bine pregătiți. Sute de astfel de ofițeri au fost îndepărtați din structurile operative din comandamentele M.U. opeative și trecuți pe linie moartă. Diviziile mecanizate de la Iași și Timișoara au fost lăsate fără comandanți, fiind numiți, pin rotație, la comandă, șefi de stat majo de cea mai pecară competență.

                         Armata în cenușă!

      Reprezentanții armatei au depus corroane de flori la Crematoriul Cenușa. În memoria cui? A cadavrelor celor împușcați de armată sau în memoria celor care i-au împușcat. În memoria Gen.Chițac și a subordonaților săi care plini de zel au apăsat pe trăgaci?

      În loc să-și facă ”mia culpa”, șefii armatei de azi, urmașii armatei de atunci, în ipocrizia lor vo să se dea cu țara. Cu poporul în care a tras și înainte și după 22 decembrie 1989.

      Ce a făcut armata română în ultimii 25 de ani pentru deconspirarea criminalilor cu grade. Grade mari pe uma cărora mănâncă pensii nesimțite. Unde sunt procurorii militari care ar fi trebuit să aplice Legile și regulamentele militare, Legile internaționale ale războiului pentru descopeirea și pedepsiea comandanților criminali. Cei care au dat ordin să se tragă în popor, înainte de 22 și cei care, din ea intenție, din lașitate sau prostie, au creat situațiile de conflict armat între beligeranți ai aceleiași amate. Între efectivele din subordine.

      Criminalii cu grade mari au trăit în opulență ultimii 25 de ani. Mai există Dumnezeu?

                            Blasfemie 2

       Aleșii care s-au ales între ei, au aniversat cu vorbe goale 25 de ani de libertate pentru ei, libertate la furt, înșelăciune și căpătuială pe spolierea popoului. După fuga lui Ceaușescu, cel care a lăsat România cu zero datorii, amata din strradă a fraternizat cu manifestanții, în timp ce generalii armatei au intrat în panică. Cinci-șase ore nu s-a putut sta de vorbă cu ei. Spre seară, Planul loviturii de stat militare, pusă la cale de Militaru și Iliescu putea fi pus în aplicare. Au marșat imediat generalii cu musca pe căciulă pentru represiunea armată, comandanți de Comandamente și Mari Unități, în mare majoritate noi membri ai C.C. al P.C.R. care prin odine dubioase au rescos armata în stradă. Au distribuit haotic efective militare și tehnică în obiective fără valoare în lupta armată. Au inventat teroriști chiaar la televiziune, au trimis agenți G.R.U. și C.I.M. care să creeze prin focuri de arme panică și zone de conflict. Au primit ajutor sovietic pentru simularea de atacuri aeriene și au găsit un inamic în rezistența securiștilor ceaușiști. Aceștia au depus armele în rastele și le-au sigilat imediat după ora 13.

       În București, Buzău, Cluj, unde ființau Comandamente de Armată și de Armă, în baza unor ordine criminale, unitățile militare au fost puse să se lupte între ele, de unde mia de morți de după 22 decembrie 1989.

       Partea dureroasă a efectelor acestui măcel inutil este că Iliescu și Militaru au gratulat cu dărnicie cu funcții și grade  ofițerii care au tras după 22 și comandanții care i-a condus spre măcel și consum de muniție. N-am dormit trei zile și trei nopți pentru a liniști lucrurile în Mangalia și a nu lăsa soldații să se împuște între ei.

Fiind propus la avansare, am fost refuzat cu următoarea fază de C.am.Iordache: ”Cum,mă, ăsta a avut peste 200 de oameni în subordine și nu a tras un foc, pentru ce să-l avansez?”

       Ciracii galonați ai armatei au constituit și miezul noilor structuri locale ale F.S.N. cerute de Iliescu și de aici ”Dumnezeu cu mila”!

                                  Blasfemie!

        Ședință solemnă în Parlament. Mizerie românească! Aleșii prostimii, jigodiile politice ce de 25 de ani jecmănesc această țară, au ieșit la rampă cu ipocrizia nesimțită, caracteristică pentru a scoate pe gură lături de apreciere a bunăstării lor. Majoritatea au sânge în ciorapi fie din suc popriu, fie prin moștenire comunistă.

         Pentru clasa politică, leagănul de bunăstare și destrăbălare pe banii săracilor devine firesc. Ce contează sângele vărsat de niște copii nevinovați dar curajoși, pentru criminalii lui Iliecu suiți pe cadavre spre nenorocirea acestei țări?

        Comandantul garnizoanei Timișoara, unde armata a împușcat fără discernământ civili, bărbați copii și femei este acum general cu trei stele cu o pensie de 10000 de lei. Ofițerii care au ordonat foc și au tas cu patos în mulțime au fost împrăștiați în alte ganizoane și sunt bine mersi. Ce legi militare, ce lege a războiului, ce Regulamente militare? Toate s-au topit în buzunarele obediente și de mare capacitate ale procurorilor militari și ale justiției comuniste.

        

                               Peștera

Plâng pietrele în țurțuri ce urcă sau coboară,

De mii de ani în  beznă se zămislesc himere.

Nevăzători cu aripi păzesc a ei comoară

Fragilă galerie-n sculpturi  transpuse-n ere.

În grotele ascunse o altă lume mută

Târăște o viață ferită de lumină,

Că unde nu se vede nu-i făcătură slută

Să poarte răutatea în pofta cea haină.

 

                         Fobie

Mă înspăimântă scara urcată în spirală

În tunul fără fante și fără balustradă,

Doar piatră sură pusă pe-o gaură ovală

Și semiîntuneric. Sus ochi de cer, butadă.

E-o frică de cădere când n-am sfârșit urcarea

Și soarta prinde tremur în ezitări de pași,

E groaza că viața își va curma cărarea

Și n-am lăsat în lume destul pentru urmași.

E teama celui care își simte soarta-n lume,

Cei ce își poartă burta în loc de creier viu

Nu simt  normal căderea, plutirea lor în glume

Le dă imunitate,  n-au teamă de sicriu.

 

               Victor Ponta, un erou?

      Istoria a consacrat mii de eroi morți sau vii, care căuătați mai bine în intimități, au murit ca un bou împuns de vacă, sau au trăit în necunoștință de cauză. Luat ca o marionetă disponibilă și credibilă, junele cu minte de copil și cultura unui interlop, a fost curtat de mulți sforari. În afara mănunchiului de baroni și viitori pușcăriași.

      Campania electorală prezidențială, chiar dacă nu mă credeți, a adus un plus de bunăstare. Nu e pentru cine se potrivește ci pentru cine se nimerește. Pomenile electorale, chiar dacă în mare parte s-au oprit în buzunarele aleșilor locali traseiști, foarte sărăciți, au ajuns și la plebei. 

      Avuția Națională a crescut substanțial cu donațiile rușilor, pentru a-l vedea pe Ponta președinte. Un milion de dolari de la Lukoil, un milion de dolari de la Gazprom, ceva lire sterline de la Tony Blaire, ceva euro de la Chevron și de la samsati europeni. Toți puși pe jefuirea României!

       Dezamăgirea pierderii alegerii de către puștiul incoerent Victor Ponta a fost universală. Nu s-au bucurat nici rușii, nici americanii, au rămas cu buza umflată, singura putere care a beneficiat de votul patriotic al românilor, este Germania. Acest motor al Europei poate purcede la consolidarea polilor de susținere a viitorului economic al acestui continent, în ideea că România este baza energetică de sud-est.

       Să sperăm că puterea mafiotă de sorginte K.G.B.. a P.S.D.-ului și acoliților săi se va stinge sau scufunda și că România lucrului bine făcut va adera la rigurozitatea germană.

                 Ce-am avut...

Ce-a avut de veacuri acest vechi popor,

Talpa Europei după Glaciară?

Hoardele barbare, snop, cozi de topor,

Trădători de neamuri, trădători de țară.

Stăm la Masa mare, stăm pe tabureți

În bucătăria vaselor murdare,

În sufragerie chefuri cu creveți,

Noi mâncăm mirosul vorbelor gregare.

Doar din sărăcie îndrăgim străinii,

Sărăcia noastră, burta lor prea-plină,

Blestemă poetul,dar trăiesc hainii,

Nu ne mai ajută Pronia canină.

Dacă bumbul țării, cel mai tare-n toate,

Vinde-ne cojoace, chiar și pielea friptă,

Ce poate iobagul în genunchi și coate,

Altceva ca slujba la pământ de criptă?

Ce-a-înțeles poporul, care nu citește

De la Eminescu, ultimul martir,

Când străinul vine, prostul îl cinstește

Și pășește jalnic către cimitir.

 

 

                    Într-un vis...

Într-un vis trăiești o viață, viața trează nu-i un vis.

Cine-a spus că vârsta crește în tandem cu neputința?

Când gândirea ți-a fost amplă, supralicitând conștiința

Și pe pat de suferință Universul ți-e permis!

Poți trăi în reverie clipe, ore chiar și ere,

Visele-s Dumnezeire și nu suferă cenzură,

Cine poate trage gardul între dragoste și ură,

Între simțuri de trăire și plutirea în himere?

Întrebarea ce se pune, după un transfer de duhuri

Mai plutește în eteruri vre-o imagine sublimă,

Filmul unei vieți trecute,natural sau dintr-o crimă,

Emanație-ancestrală din atâtea mii de trupuri?

              Spovedanie

Veni un Vraci să mă întrebe, ce-am săvârșit în astă Lume,

Când lumânarea de la creștet a sfârâit un nou sfârșit

Și n-am să-i spun, că viața-mi toată, a  fost o fabulă cu glume,

Când am răbdat adânc de foame, când nesimțit m-am ghiftuit.

În orice om se zbat dileme, un da, un nu de trai mai bun,

Minciuna-i calea spre mai bine și furtul e un cap de cale

Când dai cămașa de pe tine unui sărac devii nebunul

Ce omenia o sfidează și lăcomia o prăvale.

Eu nu pot spune unui popă, că n-m mințit și n-am furat,

De pildă-mi cade sărăcia și mărturia celor dragi,

Sub sânul meu nu mai respiră un suflet pururea curat.

Așa că m-aruncați în mare, fărăcămașă și nădragi.

                        Celibat

Strămoșii antici au clădit, în mintea lor, un Panteon,

Zei și zeițe în Olimp jucându-se cu muritorii,

Erau cam sterpi în nemurire și nu aveau acel filon,

De-a procrea noi fii de Zei, ceată rapace de prigorii.

Și astfel omul a gândit, de-a lungul miilor de ani, 

Că zeii se împerechează cu aluatul omenesc,

Creând speranțe futuriste în puii lor numiși Titani,

Un amalgam de stare-a firii cu infinitul cel ceresc.

Apoi mănunchiul de aleși să stăpânească-n veci Pământul,

A pus un singur Dumnezeu să fie făcător în toate,

Celibatar și nemânjit, la început a fost cuvântul,

El ne dă soartă și viață, perpetuează cine poate.

Când oameni făcând copii, nu și-au găsit putință-n cer,

Au coborât un Duh fertil să-i facă Domnului un fiu, 

Cu o fecioară trandafir, nevinovată efemer

Și astfel noi ne-am înmulțit, fără păcat, fără pustiu.

                       Cârcotașii.

Au revenit în scenă neaveniții, au sărăcit în sponsori și minciună, fundații, mercenari și ipocriții își simt scăparea lor din lumea bună. Nu mai plătește nimeni impostura, lăturile-aruncate peste stradă, și se răzbună simplu incultura pe dobitocii care stau la sfadă. Debusolați de forța populară, de-un vis ce a trezit o țară-întreagă, pui de varan nu știu cum s-o mai dreagă, ciracii lor simt mierea mai amară. Nu mai sunt bani și nici n-or să mai fie pentru mizerii, defăimări, sperjur și necinstita, frusta cumetrie, va face sigur ”stânga împrejur”. Mai facem și desfacem vechi himere, că nu mai vin arginții din trădări, ne-am învățat să chefuim în sfere, de impostură fără de frustrări. Le cer iertare celor, paraziți, ce pentru două vorbe au făcut avere, celor ce au pupat putere și-au lins dorsala-atâtor ipocriți. E timpul să ia-n mână o unealtă, să pună umărul la construirea țării, pe un canal, pe stânca cea înaltă, să simtă prețul simplu al trădării. Au început să scuipe în prostie, o facere de bine în popor, o vrere miruită de Pronie, cârtind spre muncă și spre viitor.

                           Ograda minunată.

        Am luat prim-planul unei camere a parlamentului. În staule, fiecare cu furajele dinainte, am văzut o adunare de animale domestice. Domestice pentru că au un stăpân. Corupția!

           Am văzut în scaune, boi și vaci, măgari și cai, oi și galițe, pentru care bunul simț omenesc este caduc. nu se poate ca om cu bun simț, să aplauzi răgetele unui măgar a cărui nesimțire sfidează toate religiile Lumii. Măi căcați de jurnaliști, analiști și redactori, cum puteți să mai respirați aerul împuțit în care trăiți. Aer infestat de bășinile unui dobitoc, un neom ca Victor Ponta. Cum e posibil ca un popor, cel mai vechi din Europa să ajungă sluj la o marionetă infectă? Pe bani sau pe sinecuri?

            Am ajuns în fundul Iadului. Să ne fie rușine!

             Eroii vii...

Moto: Cei scăpați dintr-un război, nu mai sunt numiți eroi

          Și norocul lor se duce  spre jigodii fără cruce!

A stat cu pieptu-n gloanțe, în schije de obuze

Iar soarta i-a dat șansa de-a mai trăi o dată,

Spre cei căzuți alături, regretele stau scuze.

Ori șchiop, ori .chior se-ntoarce la casa dărâmată.

Trec ani și doar povestea de nebăgat în seamă,

De ghiftuiți în traiul cel sigur, cu ștaif nou,

O  mestecă șoptită și oarecum cu teamă,

Încearcă să ne spună că-n față-i un erou.

Trecu războiu-acela sau simpla bătălie

Și nesimțiții vremii, ce frică n-au trăit,

Se-îmbuibă  cu plăcere din spor de prăvălie

Mistifică eroul, îi șterge cerbicia și-i pune eticheta:

”Un simplu prăpădit”

Goliciune

                         Goliciune

Copilăria mea pe dealuri, a fost un chiot în pădure,

Ison la freamătul de frunze și ciripit în pene dese,

O zbenguială vinovată pentru ciupercile culese

Și pentru zdrențele cămășii, mireasa țepilor de mure.

Copilăria mea frumoasă e seva umbrei sub copaci,

A căutărilor de sensuri cu vietăți deopotrivă,

A schimbului de anotimpuri, problema vieții pentru vraci,

A vântului pornit din creanga ținută puruti în derivă.

Azi plâng pe dealuri, un izvor, secat în zilele cu soare,

Între uscate buturugi, ce-a mai rămas din codrul des,

Plâng râpele-n torenți când ploaia doare

Și dealul nu mai are înțeles.

               De ce tace unchiul Sam?

         Turul doi al alegerilor din România a șuntat S.U.A. în așa hal încât nu mai dibuiesc siguranțele. A trecut o săptămână de la alegeri și partenerul nostru strategic de rang înalt arămas perplex. A trimis doi trepăduși să vadă ce se întâmplă. Nu că administrația Obama e în cădere liberă, dar nu le mai vine vaca la iesle.

         Planul americanilor de a da mâna cu rușii peste Marea Neagră, a rămas stand-bei. Ciorba lor a rămas fără morcovul Ponta, lobiat de Chevron și alte afaceri petroliere. Ponta a fost simțit și  consiliat de americani, ca un om slab, o marionetă excelentă și fără scrupule. Toți dictatorii sau despoții din țările slabe au fost puși și dați jos de C.I.A. în funcție de interesele americane. Numai că în România nu se cultivă banane, iar IQ-ul poporului român este net superior adunăturii de peste ocean. Așadar, când Obama a întins mâna către Putin, de-a lungul Dunării, peste Bărăgan și Dobrogea și-a agățat cotul cămășii în Carpați, pe undeva pe la Păltiniș.

       Deși americanii n-au dat doi bani pe Iohanis, geopolitica europeană intră pe altă linie. Doamna Merkel, care nu poate fi bănită de prea multe parti-priuri cu americanii, mai ales după recentele spionări, se pare că pune bazele unei noi Europe, bazată pe patru picioare solide, Germania, Franța și cele două țări mari din est, Polonia și România. Europa baza civilizației mondiale poate redeveni arbitrul noii ordini.

       Așadar, americanii își caută mocasini de plimbare prin estul Europei unde toată lumea încalță cizme.

                           Iohanis a câștigat singur. El și poporul.

       O adunătură de analiști cu morcovul în cur, au periat pe stânga și pe dreapta, candidații la președinție. nimeni nu a observat, la timp, că Iohanis a fost lăsat singur în fața furiei P.S.D. Presa liberă a arătat cu documente irefutabile că Iohanis nu a vândut copii pentru organe, ba dimpotrivă, a asigurat un viitor fericit acelor copii. S-a stabilit și cine a cumpărat cele șase case, socrul său, fost cojocar, în momentul în care fiica lui avea sub 30 de ani. Ce atitudine a luat staful de campanie a lui Iohanis, pentru a contracara aceste mizerii? Niciuna. Iohanis, ca ardelean sadea nu putea să intre în asemenea bălăcăreală. Câinii latră, ursul trece!

        Imediat ce Iohanis și-a însușit principiile Macovei, penalii din A.C.L. în frunte cu Blaga s-au dat deoparte. Iohanis a venit ca un străin la cele două confruntări televizate, rezistând singur în fața obrăzniciilor lui Ponta.

         Iohanis a izbândit singur, cu sprijinul poporului cultivat și harnic, ca atare nu trebuie să dea socoteală decât poporului!

                      O lebădă...

O lebădă cânră, un țipăt pe unde

Vestind zile negre în cețuri imunde.

Ființă stingheră, deși are cârduri

O pasăre rară, ieșită din rânduri,

Popoare umane se zbat spre ființă,

Dar ce Dumnezeu le pune conștiință?

Ce suflet, în treabă, le-aduce progres,

Ce Diavol îndeamnă spre răul ales?

O mică ogradă, popor ghemuit,

Nu prinde credința spre infinit

Și disperarea se stinge în timp,

Vom prinde în floare, un nou anotimp?

                    Mizerabila impostură.

         Când am spus că incultura ceaușistă a bulversat, în ultimii ani de dictatură valoarea umană a poporului român, mulți au strâmbat din nas. S-a plusat pe promovarea elementului muncitoresc, promiscuu și incult, pe activiștii, în toate domeniile care îi cântau osanale și îl pupau în poponeț.

         Perioada post decembrie 1989, a accentuat în abjecție, în lipsă de lege și bun simț, impostura și jigodismul politic.  Din punct de vedere al prestației intelectuale se puteau cumpăra diplome, pentru orice beizadea, chiar pentru seniorii neștiutori de carte.

          În adormirea sa societatea academică s-a adâncit în somnul rațiunii care naște monștri, pe bani sau pe neglijență. Pe lipsă de responsabilitate națională sau altruistă în iubirea față de popor.

           Aflăm că beizadeaua Victor Ponta, fiu de nomenclaturist, a lipsit de la școală ultima lună din clasa XI și două trimestre din clasa XII, vagabondând prin Paris. Cu ce s-a întreținut în această perioadă? Cu munca sau cerșeala sau cu posteriorul? Pentru că primadonă nu avea de unde să fie. A absolvit totuți Liceul, cu bacalaureat cu 10, a intrat la Facultatea de drept unde a găsit adevărata dragoste, Adrian Năstase, cu reciprocitate. Mulți s-au întrebat pentru ce o ține Băsescu pe Udrea în brațe, pentru același motiv pentru care Năstase îl ține pe genunchi pe Ponta.

        Am ajuns o mizerie de țară, o speluncă a Europei, ca să alegem primul om în stat o maimuță!

                       Siderală

Pe o cometă s-a depus, un ghemotoc de vise

Ca să pricepem ce nu știm din cărțile nescrise.

E ca un tron de Dumnezeu, dar nepictat cu stele,

Un bolovan de nepământ ce ne-a promis destinul

Și-a comprimat întinsul timp spre-a vieții vechi sechele.

De-acu în colo vom vedea divinitatea nudă,

Că Dumnezeu e-n tot ce știm sau doar în trup de Iudă.

Că-n fiecare dintre noi sălășluiește Sfântul,

Celula vie ce-a venit și-a stăpânit Pământul.

Ne-am dat din frică-obol de vis și sevă de speranță,

De mi de ani ne închinăm la fiecare zdreanță,

Dar când religia ne-a pus pe logica morală, 

Am inventat un Diavol rău ce trupul ni-l răscoală.

Am pus în poftele lumești, împotrivind voință,

Atâtea piedici nefirești ideii de conștiință.

Conștiința este Dumnezeu și cugetul sau duhul,

Când vom putea să mărginim, neinfinit văzduhul?

               Mica Revoluție Ceaușistă.

      La 16 noiembrie 2014 vom asista la un moment de ”imbecilitate națională”, ca reminescență a 25 de ani de prostire și duplicitate în așa zisă ”democrații originale. Oricum ar fi rezultatul alegerilor, vom intra în mocirlă. Nu e posibil ca o întreagă națiune spălată pe creier, să marșeze, inclusiv enoriașii bisericii ortodoxe , la eliberarea cioclilor care au spoliat-o, sărăcit-o și au dus averi incomensurabile în străinătate.

     Dacă Ponta va deveni președinte, toate pomenile electorale, toate promisiunile capcană pentru primarii P.S.D. și venetici, vor fi neonorate. Va ieși Tăriceanu și va spune că nu mai sunt bani de investiții. Ce ar avea de pierdut acest boșorog senilo-viril? Așadar primarii care au contractat lucrări pe promisiuni, pietruiri și asfaltări de drumuri în pășunat, canalizări etc.vor fi nevoiți să plătească din bugetul local ceea ce au contractat.

      Dacă Iohanis va ieși președinte, guvernul Ponta îții va lua mâna de pe administrația locală, care va fi acuzată că nu a stimulat alegerile în sensul dorit de el și le va da flit.

       Apoi, nu vor mai fi bani nici pentru salarii, nici pentru pensii, nici pentru investiții și guvernul care va veni va păți ca Emil Boc și va intra în imposibilitatea de a soate castanele din foc fără să se ardă.

       Stau foarte bin cu stomacul, cu fierea și ficatul, dar când văd lingăi care spun că prestația lui Victor Ponta a fost foarte bună, nu că îmi vine, dar vomit. Ce prestație poate să aibă un plagiator, un agent acoperit, o marionetă a infractorilor din țară, un individ gol în cap și în inimă? Măi Iudelor, nu vă e frică de Pronia Cerească și de blestemele ce vă vor urmări urmașii sute de ani de acum încolo. A fost prim ministru și ne-a îngropat visele! Ca prim ministru a muncit pentru țară, după I.N.S. 15 minute pe zi.

                        Copy-pase

      Am asistat la prima confruntare între candidații la președinție rămași în cursă cu stupoarea binecuvântată de ilogica vieții sociale. Ca om cu ceva cultură patriotică m-am perpelit la vederea simulacrului de emisiune în care, fără program, fără moderatori cu carte, un om adevărat a venit cu mâinile în buzunare să vorbească cu un vraf de hârtii din care un neica nimeni își citea cifrele. Acest bufon al mafiei politice, ultimul dintre saltimbancii cu fler, a vrut să se dea mare cu o minte mai mult decât goală, cum fac toți proștii acestei lumi. Dacă i s-ar fi luat hârtiile din față, ca să nu mai aibă de unde să copieze ar fi rămas un mâț jigărit ca în fața lui Băsescu.

      Mă oripilează comentariile unor jurnaliști și analiști, mai goli în creier și burtă decât acest Pinochio, care apreciază reverberația mincinoasă a unui cititor cu glas tare a vorbelor altora. El nu are, cum spune ardeleanul, vorbele la el. Cum poate o țară să ceară un asemenea președinte.

      Pe 16 noiembrie se va produce o crimă, un genocid împotriva poporului român, pe care toată liota intelectualității adevărate, în procent de 5% din promiscuitatea națională, nu poate s-o împiedice. Viitorul nostru va fi țigănia! E normal și pentru biserica ortodoxă ca țiganii, hoții, interlopii să participe la slujbele viitoare, în care Dumnezeu va deveni ocrotitorul mizeriei umane.

       Sincer aș vrea ca ponta să devină președinte. Numai în acest fel vor putea fi bătuți popii cu ouă, cu pietre și incecndiați de popor că au îndemnat prostimea să arunce țara în haosul sărăciei și pieirii.

                        Stau.

Stau sub pom, miros o floare

Și privesc în depărtare

Într-un cer pustiu și gol.

Nu am vite în ocol,

Nici o pasăre-n coteț,

Nici un gând sub părul creț.

M-am muiat în trup și minte,

Nu mai este ca-înainte

Și pământul e-n oprire

Din celesta lui rotire!

Este-o liniște ostilă

N-am dorințe-n apostilă

Și aștept în inepție

Jocul Lumii în prostie.

Și aștept în trup inert

Un sfârșit de-a pururi cert.

Și aștept ca protopopul,

După mine tot Potopul.

               Sabotarea României.

      Statul Român, stat membru al Uniunii Europene a fost sabotat sistematic și cu bună știință, în stil fascist și comunist în Instituția alegerilor pentru a favoriza acapararea totală a puterii de către un viitor stat mafiot cu inserții feudale și capitaliste de Vest Sălbatic. America a avut o asemenea orânduială criminală, Europa nu. Va avea totuși un Est sălbatic dacă nu deschide ochii.S-a încins o horă a hoției, jafului, minciunii și amenințării împotriva poporului spoliat de surse de viață demnă. O horă, ciuleandră, țopăită îndrăcit de baronii și demnitarii P.S.D. acoliții lor politici nu numai pe munți și câmpii dar și în incintele sfinte.

     Sabotarea țării a început cu C.N.A.-ul care a permis și sprijinit spălarea pe creier a mulțimii neinstruite de către Antena 3 și România TV până la turbare.

     În alegeri Guvernul, manevrat de baronii P.S.D. au bătut pas cu pas piroane în dulapul legislativ pentru a permite frauda electorală. S-a făcut ce s-a vrut. M.A.E. a fost manevrat ca și S.I.E. pentru amuțirea diasporei. M.A.I. pune la dispoziția primarilor P.S.D. și traseiști polițai burtoși ca protecție.

     B.E.C. este stins în interesul puterii și nu numără alegătorii, nu face distribuiri logice de secții de vot, inventează fițuici de frână în alegeri, termene restrictive. Apoi se face că plouă. Cine nu e cu noi nu trebuie să voteze. Apropo de softul de alegeri, cum se explică matematic că la 60% din voturi erau procente mai mari pentru Elena Udrea și Monica Macovei și pe măsură ce se înainta în rezultate, procentele acestora scad și cresc ale lui Victor Ponta și Tăriceanu? Fraudă electronică via Ghiță.

      Și totuși, nu primul ministru răspunde de guvernarea țării și organizează viața economică și socială?

                             Biserica groparul națiunii române!

    Orice plantă sau ființă se naște trăyește și moare. Depinde cum moare, reînnoind Natura sau infestând-o.Spre rușinea neamului meu, care de mii de ani, prin credința ortodoxă, a rezistat în istorie ca popor liniștit și traducător al celor 10 porunci, închinându-se în peșteri și bordeie, o haită a înalților prelați, foști comuniști și securiști se dedă la jaf și împilare, ca un S.R.L. nesimțit.

    Degeaba preoții modești și cu har își poar turmele spre credință și pocăință dacă mai marii lor fac politică, politica diavolului de căpătuială, de strângere de arginți, de denaturare a cuvintelor lui Isus, prin construirea de temple fastuoase, nu case ale domnului și blasfemia slujbei făcută cu muzică dezmățată la malul mării.

    Pentru poftele lor, patriarhul, arhiepiscopii și episcopii fac politică. Nu estimează pericolul înglodirii românilor în mizeria comunistă și dau ordine, nu sfaturi, pentru poporul analfabet. După noi potopul!

     Straie strălucitoare îmbrăcate cu nesimțire în aur și argint, sutana vechilor călugări le face greață, biserici peste biserici, care mai de care mai înalte și mai împodobite, bogății adunate cu nesimțire ca sceptru de putere,  dau samă lucrării diavolului de sorginte valahă, pentru înrobirea și îngroparea acestui popor.

      Nu e posibil ca Biserica neamului nostru să facă propagandă jefuitorilor de țară, hoților, mafioților politici și interlopilor purtând icoana celui mai mizerabil om politic, Pinnochio al sforăriilor oculte de vânzare a unui popor și a bogățiilor sale.

      Doamne, lasă-ne să ne rugăm în peșteri, în păduri, pe văi și dealuri și dă blestem pe  lucrările hapsâne ale unei biserici deviante!

                      Menajerii politice.

      Toate posturile de televiziune care se declară de știri și informații s-au transformat în ultimul timp în menajerii. tot felul de boi și vaci, moderatori, invitați, analiști politici își exprimă prin muuri convingerile cumpărate cu fel de fel de nutreț. Cumpărate sau vândute. Cu asemenea tute analfabete și reprezentați ale unor menajerii domestice cum să facem acest popor să priceapă care îi va fi viitorul.

         În cursa prezidențială au rămas prin ”bunăvoința” coropișnițelor spectrului politic, în care fiecare, ca și babele de la poartă întreabă: ”Mie ce-mi iese din bălăcăreală?”, au rămas două marionete. Una plusând filonul ancestral a românului, furtul și altul care nu știe pe ce lume trăiește. Sasul ca român de frunte nu ne dă de înțeles ce înseamnă lucrul bine făcut, iar țiganul albanez joacă toate jocurile puerile, mai puțin șahul pentru a nenoroci morala acestei națiuni.

        Nu mă deranjează animalele care vor să fie porcii din ”Ferma animalelor”, dar mă doare că acest popor își sapă groapa pieirii. Groparii fiind nenorociții, iepurii care cuvântă pe la televiziuni. Bineînțeles pentru micul lor profit personal. Bănuți și iar bănuți!

                 Vai,vai...

Într-o țară țigănită, păgubită de prostie,

Un tribun închină ode unui clovn fără tichie.

Un popor de iobăgime frămăntând căciula-n mână,

Stă în reazemul de garduri și sub biciul care-i mână.

Ne-am ținut de veacuri fibra, dar de-un sfert de veac încoace,

N-avem cale, n-avem slujbă zgribuliți într-o găoace.

Jupuiți de veneticii și de slugi, cozi de topor

Ne-închinăm și în biserici cu suflet rătăcitor.

Mergem turmă după diavol simulând o sfântă cruce,

Căscând gura către Cerul ce pieire ne aduce.

Izmeniți fără izmene oameni cu lătrat la Lună

Nu pricep că viața vieții trebuie să fie bună.

                          Cine sunt groparii României?

      Nu vă mai faceți iluzii! orice ar spune mass-media prin vorba celor plătiți, adică mercenari și politruci, eu ca om din popor mă exprim în numele poporului, gratuit și vă spun că ne așteaptă vremuri grele, ne așteaptă ștergerea identității poporului român.

      România a fost îngropată în primul rând de Traian Băsescu, care amețit de parfumul Parizian al Elenei Udrea a renunțat la impunerea unui candidat veridic și excepțional, car ar fi fost Cristian Diaconescu. Șansele Monicăi Macovei, de a corecta eroarea băsistă pentru menținerea Statului de Drept au fost de la început insuficiente.

       Al doilea gropar al României este Vasile Blaga, mafiot uns cu toate alifiile, de când era șeful vămilor, cu tentacule în toată mafia politică. A forțat împotriva ideologiei P.D.L. fuziunea cu P.N.L. punând la cale scenarii de accedere la ciolan pentru toși rechii de dreapta. A preluat un pion otrăvit la Grfco și l-a propulsat spre președinție, pe ce bani? Pe banii rușilor.

       P.S.D.-ul deși avea resursele naționale pentru preluarea puterii în folosul jafului național, nu s-a dat la o parte de la filonul pecuniar LuKoil sau GazProm poate și ceva chinezării. Deținând toate pârghiile puterii, A.N.A.F., C.N.A. Serviciile M.I., Serviciile armatei, chiar și S.I.E., Biroul Electoral Central, puterea în teritoriu, greii jafului P.S.D. cu marioneta Ponta scoasă în vitrina boreală deși e o morsă înghețată își fac mendrele cum voiesc.

       România nu se va schimba, indiferent de cine va fi președinte! Ne vom scufunda în întunericul pieirii naționale, mai ales că pe marii noștri garanți, S.U.A. și U.E. îi doare în cur de România. Abia așteaptă să scape de noi după ce și-au umplut pungile pe sudoarea acestui popor și să nu ne mai dea nimic înapoi.

                Speranțele sunt vise...

Speranțele sunt vise, himere viitoare

Ale acelor oameni ce-au zămislit o floare.

Speranțele sunt vise prezente sau treute,

Ale acelor care au dat cuțit pe cute.

Speranțele sunt vise în miile da ani 

Ale acelor care au căsăpit dușmani.

Speranțele sunt visul acelor ce-au iubit

Pământul și natura și cerul infinit.

Speranțele sunt vise a celui de aproape

Ce scoate înecatul din volburate ape.

Speranțele sunt vise care le taie spada

Celo haini ce mână în vrăjmășie sfada.

Speranța este visul și prostului fudul

Și neputința ființei ca animal credul.

                       Măi române...

Măi române nu ți-e greață,

Să n-alegi ca la piață,

Un conducător paiață,

Ai bule în mintea creață?

Unde este viitorul,

Când prostia dă poporul,

Și acesta cu cosorul,

Taie grâul din neghină?

                             Ultima strigare!

          Duminică e ultima strigare. Poate fi una stridentă, una de pasăre rătăcitoare, una de fiară rănită, una de erbivor răgușit și una de babă bocitoare. De fapt va fi strigarea prostiei și neputinței unui popor îndobitocit.

         Conform unor studii a unui institut de la Londra, începând cu anul 2050 va începe un proces de dispariție a popoarelor. Deși poporul român este destul de numeros este preconizat ca vârf de top. Procesul va începe cu 2 Noiembrie 2014, o dată cu primul tur al alegerilor prezidențiale. Conform rezultatelor preconizate, ori un român pârât, ori un alogen, va plasa România pe un drum al distrugerii sociale fără întoarcere! Va urma o perioadă mafiotă, sălbatică, în ”care pe care” va fi deviza călăuzitoare. Așa zisele ”mari democrații occidentale” își vor lua mâna de pe paznicul de la Marea Neagră, viitor lac rusesc.

         Punctul de plecare la degringolada care va urma trebuie căutat în indecizia președintelui Băsescu, care oricâte lucruri bune a făcut, a clacat la impunerea unui viitor președinte integru și deștept, cu C.V. de notorietate, Cristian Diaconescu, cedând în fața unei feșe palide, Elena Udrea. Nici acum nu vrea să schimbe de drum și s-o susțină pe Monica Macovei, singurul candidat fără coadă.

         De ce ăl trădează serviciile secrete? pentru că nu a fost consecvent și nu merită respect. Tot eșafodajul atât de clamat al ”statului de drept” se va dărâma în data de 02.11.20014!

        Un popor slab, manipulat de cei cu bani ca o roabă de gunoi, cu toate elitele lui de paie, nu poate rezista în istorie.

                      Că toamna....

Că toamna ni se numără bobocii, cei veștejiți de viscole, devreme,

E-o iluzorie părere ancestrală când țara mea sub sărăcie geme.

Cam ce boboci vom număra în minus când banii peste tot sunt datorie,

Când diin nevoi ți lipsuri nu se poate să dăm copiilor copilărie.

Doar îmbibații furtului de țară respiră aer slobod din ofșouri,

În timp ce sărăcimea plânge-n bască și vede viitorul în carouri.

                Ultima soluție!

   Ultima soluție ca România de azi să iasă în lume cu fruntea sus din mocirla politico-juridică în care ne scăldăm în ultima săptămână a campaniei electorale este alegerea din primul tur, în funcția de președinte a Monicăi Macovei.

    Numai un popor idiot se lasă manevrat de mafiile politice ale P.S.D., A.C.L. și P.M.P. și croncănitorii lor pentru a-și pune un președinte cu un picior în pușcărie. Conform lui Nea Tancu:”Europa ne privește”. și se șterge nedumerită la ochi văzându-și Mahalaua Carpato-Danubiano-Pontică.

    Pentru acest lucru, numărătorii de arginți, Iudele acestui popor, trebuie să caute bunul simț și să nu mai marginalizeze prin atitudini curvăsărite și sondaje mincinoase candida candidată a poporului care știe să scrie și să citească.

     Măi mânători de căcat, nu vă dați seama că înfundați în mizerie, propria voastră țară? Că Patrie oricum nu aveți!

     Domnule președinte Băsescu, dacă nu vreți să se aleagă praful de toate strădaniile Europei de a ne aduce pe drumul cel bun, dacă vreți să rămâneți în istorie, dați jos de pe genunchi pupila coruptă și mai aveți 5 zile pentru a da lovitura din 2004. Succes!

                  Ziua Armatei Românee.

      Acum 70 de ani, cifră rotondă, Armata Română a eliberat ultima palmă de pământ românesc luat de unguri și nemți prin  Dictatul de Viena din 29 august 1940. Sunt siderat de inculturra istorică, de lipsa de suflet românesc a idioților care vorbesc la televizor, care confundă 1940 cu 1914, care habar n-au pentru ce au luptat strămoșii și moșii, adică bunicii lor și în liberul mers al prostiei sau inocenței lui Victor Ponta se joacă cu rățuștele pe laptop și vor să construiască ideatic o țară.

      Prilej de fudulie pentru toate paiațele politice, care habar n-au ce înseamnă Armata, făleala electorală de la Carei a arunct încă o dată în ridicol sentimentul național. Care di politrucii vremii, aflați intempestiv la ceremonial știe cum a evoluat Armata Română din acel moment? După victoria împotriva Germaniei Hitleriste, cei mai buni generali și ofițeri români au fost arestați și deportați de ruși. A fost făurită de comuniști o nouă armată cu ofițeri analfabeți și politruci cât cuprinde, toți exponenți ai naționalităților conlocuitoare. Carne de tun pentru Tratatul de la Varșovia.

     Singura tresărire de orgoliu a armatei comuniste s-a produs în august 1968. Apoi, burghezia socialistă a pătruns și în armată, care devine din ce în ce mai incompetentă și mai inutilă. S-a găsit soluția trimiterii militarilor pe șantierele Economiei Naționale, la canal, în  mine și în agricultură. Forță de muncă gratuită pentru idealurile socialismului.

     Evenimentele din decembrie 1989 au găsit o armată iertă, lipsită de comandă și viziune națională. Inițial armata s-a pus la dispoziția dictatorului pentru înăbușirea revoltelor populare și apoi a participat cu exces de zel la lovitura de stat Iliescu-Militaru. Toți generalii Armatei Române, avansați în cascadă, activi sau în rezervă, au participat prin obediență sau incompetență la crimele de după 22 decembrie 1989.

                      Pleacă păsări...

Pleacă păsări călătoare, vântul vine tot mai rece.

Ce le duce mai departe, ce dorință le petrece?

Pleacă-n stoluri mititele, ciripit domol de ducă,

Vin cu țipetele rele cele din stepa Calmucă.

Mai puternice, hapsâne, ordonate-n stol cazon,

Peste iarnă vor rămâne, cu zăpadă pe gazon.

Au la noi și bălți și lacuri unde pot să pescuiască,

Cum au procedat de veacuri, slăbiciune românească.

Și-au trimis din vară solii, sau de-acuma vreo doi ani

Să ia pulsul vechi al bolii cu microbi și cu șnapani.

Cu cântări în răgușire, cu tenori deplin afoni

Vor să pună cârmuire cu vânduți și cu bufoni.

                             Jurnaliști sau jigodii? Conștiință sau obediență?

      Spre viitoarea nenorocire a poporului prostimii românești, România a rămas într-un singur jurnalist, Radu Banciu. Nonșalant, doct și cu conștiința curată, el a rămas singur pe baricada democrației. E oponentul meu în privința Monicăi, dar e unicul tartor ardelean al mizeriei fanariote în recidivă istorică.

      C.T.P., Cristoiu și toată pleiada de scriptologi formatori de opinie ne oferă o presă și mai ales o televiziune cu un singur filon existențial.”Conțiința trece prin burtă!”

       Nu se poate ca diverse maimuțe penale să defileze nonșalant, pe la diferite tolc-șouiri să mintă, să denatureze realitatea, să facă mișto de mintea puâină a românului pentru a denatura realitatea iar moderatorul să nu intervină și să-l trimită, argumentat la origini. Suntem un popor de iobagi și analfabeți dar ca analfabetismul și lipsa de răspundere civică să vomeze peste adevăr și cinste.

       Țugulanul român este obișnuit să ia din zbor prima informație. El nu discerne în baza logicii formale a gândirii cele patru ipostaze. Dacă o babă, într-un sat aruncă o bârfă, ea devine în scurt timp adevăr prin multiplicarea prostiei.

        De aceea cer căcaților de formatori de opinie să nu mai mintă pe bani,să nu-și mai bată joc de mintea noastră, să se uite înăuntrul lor dacă sunt unealta Diavolului sau a Înaltei Curți a Creatorului.

                             Reîncarnare

Nu-mi căutați la moarte, prea diferite soluri

Când marea își agită a valurilor stoluri.

Nu-mi pregătiți odihna în humă sau în stâncă,

În dar dați trupu-mi mării fluide și adâncă.

Nu-mi dați de milă trupul ăn ardere păgână

Când totul se transformă în chimică țărână,

Aș vrea o celulă, un cromozom, o genă

Să poarte firul tainic în trecere perenă,

Un viermișor, un pește, o scoică, o moluscă

Să-mi ducă-n putrezire un cromozom în muscă

Și peste ani sau ere, același CIP erou

Să ia din nou viață și să trăiesc din nou.

                              Cu Băsescu până la primăvară!

       N-am crezut că o glumă de acum trei luni a președintelui Băsescu se poate adeverii și va rămâne președinte până în primăvara următoare. Cele două mari partide de hoți și borfași vor arunca țara fie în haos politic fie în brațele lui Putin. Numai dacă sistemul imunitar al țării, justiția nu va stopa acest lucru.

          Susținerea cu insolență în cursa prezidențială a celor doi penali Ponta și Iohanis, cu o risipă financiară deșănțată cu sondaje de opinie mincinoase va claca între cele două tururi de scrutin. De ce? Pentru că nu vor mai avea pe cine să susțină. Dacă cei doi ies pe primele două locuri, va fi destul timp ca până la turul doi ambii să fie agățați de justiție. Iohanis cu incompatibilitatea iar Ponta cu Kazahstanul, cu Duicu, cu Microsoft, cu Lukoil, ș. a. Și va rămâne Băsescu interimar.

         Dacă iese Ponta și Udrea și aceasta din urmă poate fi agățată de Cocoș, via Microsoft sau altfel și iar rămânem fără vodă.

         Singura soluție de stabilitate este intrarea în turul doi a Monicăi Macovei!

                             Grăbim timpul

Toată viața grăbim timpul într-un sens neînțeles,

Ne grăbim cu seemănatul, ne grăbim și la cules.

Ne grăbim în sensul vieții fără să-i cunoaștem sporul,

Inventând în dogme sterpe începutul, viitorul.

Ne grăbim să prindem trenul, să ne-înmormântăm părinții,

Fuge Calea înainte înmulțind în veacuri sfinții.

Paște-ne Apocalipsa, vie orișice sfârșit,

Noi fugim inconștientul, n-avem zvon de infinit.

Lanțul vieții ne îndrumă ca să stăpânim Pământul

Doar prin ce lăsăm în urmă și apoi sfințit, mormântul.

Și atunci de unde graba despuierii de viață?

Molcom vom clădi sfârșitul, vom vedea mai mult în față!

                 Șansele Monicăi Macovei.

       Un popor misogin, cu tare rligioase între Orient și Occident, un popor incult este greu de determinat să voteze ca președinte o femeie. Pentru prima dată avem două femei candidat la președinția României. Una veselă, plină de bani și de relații, supermodel ca V.I.P. și în conformitate cam goală pe dinăuntru profesional și moral și una modestă, cu carte, cu C.V. justițiar impresionant, dar care nu se poate impune unei mulțimi prostite de minciună, fraudă și hoție.

       Monica Macovei are un electorat elevat, cu acces la Internet, în jur de 1000000 de electori, cam 500.000 de alegători în Diaspora. Cam puțin. Fondatoarea D.N.A. nu poate fii acceptată de Mafia politică, de lumea interlopă și de toți vasalii acestora. Într-o țară cu 35% penali în parlament, cu penali în guvern, cu 50% samsari locali, ce șanse poate avea un justițiar? Și totuși trebuie să încercăm!

       Două din marile puteri mondiale ale epocii moderne au fost create de regine. Marea Britanie și Rusia. Noi de ce n-am âncerca să ne punem pe picioare cu un președinte femeie?

                         Regrete...
Am trecut din nou prin munții ce m-au înălțat în fire,
C-o părere obosită,
Senectute din ursită,
Ce-ar putea să mă mai mire?
Munții plâng, cheliți de crânguri și pădurile semețe
Plâng cu grohotiș spre vale,
Au făcut apelor cale,
Ce mai vor să ne învețe?
Urâciunea omenirii? Lăcomii de bogătași
Fără datină și lege,
Proști firesc, de-a înțelege
Că noi mai avem urmași!

                          Suntem în război! Prostia continuă!

     Ca membru N:A.T.O. suntem în război informatico-militar cu Rusia. Ca membru U.E. suntem în război energetic cu Rusia. Ca stat suntem în război între instituții. Președinția cu guvernul, război susținut prin lipsă de bun simț de deontologii politici, deontologii jurnaliști și televiziuni care bagă marfă în prostie și altele care încearcă să reziste intelectual.

      Suntem în război în justiție. Noul val de dreptate juridică este în război cu vechii magistrați, cumetrii cu vechii avocați pe bani grei, a căror succes era bazat pe mita la curțile de judecată sau de apel și chiar la Înalta Curte, totul cu fundament politic. Noi, magistrații îi ajutăm pe reprezentanții puterii să se îmbogățească, dar să ne îmbogățim și noi Apar decizii juridice de tot râsul! Fraților, dacă nu iese Ponta pentru că Occidentul veghează de ce vă strofocați atât?

      Războiul între rațiune și prostie, pe Plaiuri Mioritice ne poate duce la pieire și din Ianuarie 2015 să fim nevoiți să ascultăm din nou Radio Moscova și copiii noștri să învețe în școală din nou Limba Rusă, alături de Religie.

                                 Vin?

          Vin vremuri mai bune pe plaiuri mioritice? Nu se știe. Stăm între despotismul american și mafia rusă. mai bate la ușă nesimțirea bunei Europe.Toți așteaptă să ne ia sau să ne dea afară. Nu prea se mai pot căpătui din sărăcia noastră. Ar mai fi ceva petrol, ceva gaze, ceva minereuri rare, ceva cărbune, ceva sare și ceva câmpii mănoase. Pădurile chelesc pe zi ce trece. De ce s-ar repezi destrăbălații Lumii să bage bani în posibilități de profit când poți să profiți din munca și prostia unui popor înapoiat?

          Aceeași dilemă și pentru vânzoleala politică intrinsecă. Prostie și cameleonism cât cuprinde. Deontologi, formatori de opinie apar pe toate posturile de televiziune cu gura aguridă. Cu grai puțin și logică pe bigudiuri se străduiesc să dea pronosticuri cu mâna întinsă a cerșeală la mai marii politicii. N-au crez, n-au jurăminte, n-au ideal, n-au coloană vertebrală.

            Noi, prostimea, mergem pe podul lui Păcală, una moale, una tare  și căscăm gura la babele care chiuie sau bocesc pe micul ecran. Prostul se apără: ”s-a spus la televizor”!

          Oameni de nimic își dau cu părerea: ”Monica Macovei n-are nici o șansă”! Ce le-a făcut această femeie ca să de cu toporul în baltă? Ca și cum o damă bine trece prin fața unor boschetari și unul trage concluzia: asta nu are păr pelvian.

             Pentru că am o stare de euforie o să vă spun măi cârcotașilor, că Monica macovei va ajunge în turul doi și va câștiga președinția. Spre deosebire de vechile campanii electorale trecute, absenteismul va fi notoriu de astă dată la prostime și țigănime. Internetul va hotărâ alegerile! e vremea oamenilor care gândesc.

           Au trecut 4 zile de la începutul campaniei electorale și la țară nu se întâmplă nimic. Primarii foști sau nou veniți sub aripa puterii, au sărăcit în asemenea hal, au atâtea găuri în propria cămară că la  cerșetorii electorali nu va mai ajunge nimic. DUMNEZEU CU MILA!

                 E bine

E bine ca să simți în tine, o ancestrală veșnică cutumă,

Când o scleroză te pătrunde-n oase, în simțuri și gândirea obosită,

Când riști să te transformi într-o legumă

E bine Lumea să o dai dosită.

Cum într-o viață plină de restriște, sau de făliri în despotism bogat,

Ai dus o cruce poate fără vise și fără viitor pentru urmași,

E bine să-închizi ochii ca ingrat,

Nisipul nu reține falșii pași.

Eu mi-am greșit viața ca făptură, urmând continuu glasul rațiunii,

Am dat din seva existenței mele, cât am putut în jur recunoștință

Și cine vede sub cearceaful Lunii,

Că am fost om sau jalnică ființă?

                            Mizerabil început de campanie electorală!

      Văzând nimicnicia deontologică a formatorilor de opinie, libidinoși tocători de bani nemunciți, politruci, jurnaliști, analiști cu pleavă în cap sau plevușcă de fundul apei, îmi vine să cânt melodii la Spitalul 9.

        La un post de televiziune, un titan al științelor psihosociale dezbracă viitorii candidați la președinție, arătându-i așa cum sunt, goli în spirit și simțiri și imediat apar ciripitorii cuvintelor puține. Cei săraci cu duhul dar cu buzunare de sutană, cu stomacuri neostoite, se reped la profit cu periuțe, perii și chiar aspiratoare ca să sufle scamele de pe umerii impostorilor de forță și putere.

       Măi mamelucilor, voi vă dați seama că prin prostia și inconștiența voastră aruncați Națiunea Română în neant. Ce jigodism animalic vă mână să ridicați osanale unor himere de surclasare socială, întrupate în nesimțire? În loc să deschideți ochii acestei națiuni asupra unui viitor veridic uman, jucați hora ipocriziei, seducției și  afundării în promiscuitate a acestui popor.

       Prin grija căpcăunilor politici neo-comuniști, mafioți de factură, alogeni național, animale de pradă parazite, au fost aburcați pe scena politică a alegerilor prezidențiale cele mai mizerabile personalități ale momentului. Cu două-trei excepții. În ce mocirlă vreți să aruncați această țară?

          Un candidat fără bătături în palme sau pe creier, jigodie oportunistă, alt candidat hapsân, egoist, fără revelații de socializare și grija aproapelui, o candidată unsă cu toate alifiile scump parfumate care nu a semnat niciodată condica la muncă, un manechin care cumpără izmene cu socoteală, un boșorog uitat de vreme, un tribun râgâind răgușit pe partea dorsală, doi necunoscuți, un flăcău și o doamnă voievod, este ceea ce ni se oferă!

              Avem caca-candidați la președinție.

         Victor Viorel PONTA- plagiator, mincinos, meschin, duplicitar,corupt, marionetă în mâna P.S.D., divorțat o dată.

        Clauss Werner JOHANIS - pămpălău, hapsân, insensibil, certat cu legea, fără copii sau responsabilitate socială. Marionetă pentru grupul mafiot-Blaga.

             Elena UDREA   pupilă nedezmințită a lui Traian Băsescu, element al mafiei politice trans-partinice prin fosta căsătorie cu escrocul Dorin Cocoș care a propulsat-o în lumea bună. A cheltuit discreționar fondurile  de dezvoltare ca ministru și și-a achitat cu salariul de ministru o datorie de 2000000 de euro. Prietenii nedezmințite cu baroni penali.

               Călin Popescu-TĂRICEANU, groparul Economiei duduite, incult, imberb, instabil sentimental, tată denaturat, bogat prin imprudență și nesigur în pantofi. O caricatură!

                Teodor MELEȘCANU - uitat de vremi și de vremuri. Altfel, un om impecabil!

                 Emilian BRÂNZĂ - o stea în devenire peste câțiva ani.

                 VADIM TUDOR, FUNAR, DAN DIACONESCU, etc...pietre meteoritice care nu au reușit să se aprindă în atmosferă. Steril.

               Rămâne de discutat candidatura MONICĂI MACOVEI. Candidă și deplină! Femeie trecută, cu responsabilități imense prin războiul din Iugoslavia. Bărbată în Parlamentul European, simbol anticorupție în România. Susținută din inimă, în pofida aparențelor de TRaian Băsescu, de Societatea Academică, de Societatea civilă, de românii cu scaun la cap și ignorată de detractori selecți, mână în mână cu pulimea română.

                            Râsu-plânsul.

      Râdem amar de  poreclele neputinței unui popor. Miki Șpagă, Bombonel, Titulescu,etc... au muls până la sterp, vaca Avuției Naționale a Românei, băgându-și banii în buzunare. Dacă până în anul 2000, harababura legislativă din țara noastră, a permis micul jaf, C.A.P.-iștii și-au furat vacile, grajdurile, țevile de irigații și cei mai deștepți au pus mâna pe pământ, puterea Năstase și-a dat în petec la devalizarea prin tunuri de miliarde a averii poporului.

      În guvernarea Năstase, sub auspiciile perioadei de preaderare la U.E. toate hotărârile de guvern au vizat comisioane, șpăgi, aranjamente pentru crearea de bogătași de carton. Primul între aleși primul-ministru. S-au trecut din proprietatea națională, în proprietatea privată a statului sau autorităților locale fabrici, uzine, mine, sonde, lacuri și râuri, cazărmi și poligoane militare, sanatorii și Institute de cercetări, pentru privatizarea lor de către o adunătură de cioclii comunisto-securiști.

     Unde a fost Justiția? În hora furtului generalizat.

     Ce-a ajuns poporul și elitele sale veridice? Sclav înfometat în țara lăsată curată și bogată de Ceușescu.

                       Cine/

Cine numără ființe, cine echilibrul ține?

Cine în Natură pune făpturi mule sau puține?

Cine seamănă planctonul, ca oceanul să trăiască,

Organismele marine cât și cum să se hrănească?

Cine ține iarba verde, cine fructele le coace,

Câte rozătoare-ascunse au trăit demult încoace?

Cine spune câte broaște vor orăcăi înmlaștini,

Berzele să-și crească puii și să zboare după datini?

Cine turma de gazele o adună pentru lei,

Ca viața să triumfe, în nemernicia ei?

Cine fabricat-a omul ca un tartor peste fiare,

Ca să devoreze viață, după ce planificare?

Cine ne-a făcut s-o ducem, dintr-o lipsă-n altă lipsă,

Să zidim sfârșitul Lumii, să creiem Apocalipsă?