Noi nu mai vrem pământ!

Noi nu mai vrem pământ, luați-l voi,

Occidentali semiți și alți strigoi.

Popor sărman, din deveniri vetuste,

Ai altoit din greieri mari lăcuste.

Cri,cri, cântat-au sărăcia,

Acum lăcuste rod din România.

Scriu vorbe plânse, printre lacrimi scriu,

Că plaiul nostru va sfârși-n pustiu.

Și e normal, o țară de iobagi,,

Să aibă vântul forță în nădragi,

Iobagi români, că ceilalți venetici,.

N-or să mănânce zeamă de urzici.

Se duc păduri în gatere străine,

Se rupe-n brazde iarba pânâ-n vine,

Se-arată piatra, sărăcind izvorul,

și ni se stinge adormit, poporul.