Superlativele social-democrației românești.

      După așa zisa ”revoluție”, din 25 de ani, F.S.N., P.D.S.R. și P.S.D. au condus 20 de ani România spre dezastrul prezent. Perioada C.D.R. a fost o anomalie susținută de emanații eșalonului doi al Nomenclaturii Comuniste. Emil Constantinescu a fost secretar de Comitet de Partid. Tăriceanu a fost susținut la guvernare de baronii P.S.D. Primul mandat al lui Traian Băsescu s-a derulat sub filonul F.S.N. cu un Blaga uns cu toate alifiile capitalismului de cumetrie, cu un Stoica geambaș de copii, cu un Stolojan destructiv, privind distrugerea Flotei de Pescuit Oceanic și crearea de băieți deștepți în energie, cu un guvern ostil. Abia în al doilea mandat, Băsescu a reușit cu toate compromisurile politice și cu ajutorul lui Emil Boc să pună stavilă destrăbălării  mafiei politice și bazele unui adevărat stat de drept.

      Șarpele, când îl doare capul, iese la drum. Pârâtul procuror Ponta a pus botul la făcătura cu Mircea Băsescu și la descoperirea unui abuz al lui Funeriu. Ambele acțiuni s-au răsfrânt asupra P.S.D. Legăturile cu clanuri mafiote și corupția guvernului Năstase le vor ieși pe nas.

       În toată istoria țării noastre, ultimii 25 de ani au stabilit neîndoielnice superlative. Cel mai funest conducător, domnitor, rege sau președinte a fost Ion Iliescu. Gheorgiu-Dej avea circumstanțe atenuante privind impunerea puterii sovietice în România, Ceaușecu, privind industrializarea. Iliescu s-a suit la putere pe cadavre și a alimentat cadavericul capitalism de cumetrie.

          Cel mai corupt și nociv guvern, care a redus avuția națională de 17 ori, a fost guvernul Năstase. A distrus și a îngenunchiat un popor care își merită soarta. Un popor de leneși, analfabeți și pauper pe propria-i nesimțire nu merită o conducere nemțească.