Egoismul.

În triburile din trecut,

Cei vrednici împărțeau deptate,

Cu timpul, Lumea a crescut

În lipsă de sinceritate.

Maimuța devenită om

A vegetat aceiași râie

Și egoismul ei din pom

Orgolii încă mai mângâie.

Am devenit prin cercetări,

Ființa dragostei supreme,

Ne-am dus cu pluta peste mări,

Cântând din vechile blesteme.

Iar azi ”pârliții” ne conduc, 

În pofta lor despotic spusă,

Cu simțuri vagi, de eunuc,

Pe turta lur mai multă spuză.