A murit Tribunul!

      S-a dărâmat tribuna! Construită pe putreziciune nu avea de unde să rămână sanctuar. Despre morți numai de bine. Numai de bine s-a vorrbit despre Hitler, Stalin. Musolini; Franco?

       Admir cu scârbă necrolugurile și comentariile de pe toate posturile și ziarele care demonstrează cât de analfabetă e națiunea română până la cele mai înalte sfere. În primul rând Vadim Tudor nu a fost poet. Dați-mi o poezie de geniu, de idee, cel puțin asemenea poeziei lui Dinescu ”Scârța, scârța”. A fost un șmecher de București, oportunist și libidinos, beneficiind de o memorie bună dar de o analiză lamentabilă. Obraznic pe vremea lui Ceușescu, a rămas la fel și după Revoluție pentru că tupeul i-a permis să se suie pe cai mari, ajutat și de vremuri și a dat când a vrut cu mucii de pământ. Deși nu era nomenclaturist, a prins jocul devenirii în ansamblul mafiei politice securisto-comunistă, cu aceeași poftă de avere și dispreț fașă de popor ca și cei dintâi. A distrus P.R.M. fondat de Eugen Barbu înlocuind intelectualii și muncitorii cu simț național cu cârciumari și interlopi. De la cei dintâi nu putea face avere.

        Repet, din punct de vedere literar a fost o superficialitate proprie comuniștilor. Scrierile lui era doar o înșiruire de citate de la alții și plagiaturi. Academia ar trebui să-i dea dreptul cuvenit.

       Dumnezeu să-i ierte păcatele în funcție de meritele sale pe pământ!