Ne-au dus cu pluta....

Ne-au dus mereu cu pluta pe ape călătoare,

Plută de stuf mai mică și de bușteni, mai mare, 

S-au stins izvoare-n dealuri și apele scăzute

Aruncă în noroaie păcălitoare plute.

Cârmaciul iar ne minte că vom pluti pe valuri,

Plutașii dau din vise în spaime și coșmaruri,

Iar pasagerii plutei apucă nod în gât,

Nu frica de mocirlă ci frica de urât.

Pe văi, pe vechi coclauri, cu trâmbițele sparte,

Aleșii ne vor spune că mergem mai departe,

Deși nu-i apa bună și-i tulbure în vlagă

Cei care mint mai fură, țara rămâne bleagă.