Unde?
Unde ne sunt cărările ascunse de arboret, de crânguri de păduri?
Mă sui pe deal și văd cărări golașe și rîpe și nisipuri și scursuri.
Mă sui pe deal și văd muind în vale, o amețeală sură de popor,
Golit se blana vie, ancestrală, ăi taie-n rădăcină o coadă de topor.
Aștept curând ca moartea să astupe, cei ochi ce-n suferință plâng și dor,
Văzând cum pier în soare fără vină, urmași de împărat, Aleodor.
Cum veneticii au venit în valuri să prăduiască sfântul meu pământ,
Nu mai aștept deșerturi viitoare și mă ascund, rușine, în pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu