În munți.

În munții românești răsună bucium,

În munții secuiești e mae zbucium,

Copii cescuți în ură spre strămoși,

Se cred și mai aleși și mai făloși.

Prostia răsuflată-n chef de fală,

Le vine și de-acasă și din școală.

E-atâta ură-n izmeniții huni

Pe frații lor, strămoșii lor români.

Și ei au doine, Miorița-o cântă

Și joacă învârtita pe la nuntă.

Ce diavol  i-a împins ca să urască,

Șederea lor în țară românească?