Ce am eu cu procutorii?

    Pentru prima dată mă destăinui despre un destin spurcat. Am scris în două cărți și în ziarele mele locale despre mizeria militară de Lovitură de Stat în slujba clanului K.G.B.-ist Iliescu-Militaru. Cine a citit și cine s-a pitit? procurorii comuniști reabilitați de Iliescu și alte scursori devenite procurori din Miliție și Securitate.

     Începând cu 22 Decembrie 1989 în Marina Militară s-a dat semnal de genocid armat. După lăsarea întunericului! A început în Constanța cu răspândirea de elevi înarmați pe toate intersecțiile vitale. Consum enorm de cartușe dar morți mai puțin. Dirijorul acestei orchestre funebre C.am Iordache proaspăt membru al C.C. al P.C.R. În seara de 23 Decembrie a venit genocidul și la Mangalia. Navele unei M.U. de marină au tras cu tunurile și mitralierele în Spitalul Orășenesc. Acolo cică au debarcat teroriștii trecând la 10 metri printre vapoare. Am intervenit cu o subunitate de șoc și la Spital și la geamie și în Neptun, la Complexul prezidențial. Am stat cu pieptul în gloanțe, uitând de nevastă și copii, că așa îmi era jurământul pentru a nu se ucide soldații între ei și a muri civili nevinovați. Pe 12 ianuarie 1990 am predat în deplină gestiune vila lui Ceaușescu și împrejurimile.

      Ce-am obținut? Amânarea în gradul de  colonel pentru patru ani, deși aveam Academie și examen de colonel. Scoaterea la pensie pe ușa din dos. cu o pensie la un sfert din pensia generalilor și coloneilor lui Iliescu. 

       Totul este răspunsul Procuraturii Militare la acuzațiile de ”difuzarea de informații nefondate instigatoare la război”, cedarea comenzii sau lașitate în luarea hotărârilor pe  timp de război, atacarea obiectivelor  civile apărate de Convenția Războiului. Dar eu eram unul și cei în euforia ”Revoluției”, peste 2000. Cum ar putea un pocuror pe baza noii ”democrați„ să asculte un idiot de colonel?