Cimilirutile vieții populare.

     Este vorba despre morala bunului simț a unui popor, Religie, credință, respectul pentru viitotor. Proverbe zicători și căutarea prin acestea a respectului către semeni. În Lumea de astăzi ele lipsesc cu deșăvârșire.Filonul esențial al degradării relețiilor umane nu mai ține cont de condescendanța  respectului reciproc ci doar de profitul personal.  Se pare că este normal  ca într-un amalagam de existență precarăfiecare individ î egoismul său să trăiască clipa. Peste câteva secunde  moare subit , ca o răpciugă fără să conștientizeze că a dat ceva urmașilor.  Câte animale!

      Să luăm ca exemplu sistemul de justiție. Îndopat pânî la refuz cu beizadele și analfabeți funcționali, carecred că l-au prins pe Dumnezeu de picior și batjocura lor față de omul de rînd este Divină. Concură a ceastă părere toată legislația mefiei politicetrecută printr-un Parlamenu care face de ruține ”Rerma Animalelor”. Un popor codus de porci în pofida animalelor de rasă nu poate decât să stea cu botul la troacă, ingurgitând în sec.

    Nu țtiu dacă este pe Pământ o țară mai maltratată , un popor mai dobitoc , care să se supună mai iobăgește voii Domnului.  Occidentalii s-au scuturat de 200de ani denedreptățile acceptului celui mai tare. Noi reînodăm tradiția supunerii necondiționate.  Chiar pentru sublimul supliciu al ghilotinei. Mai masochițti decît românii nu au ajuns nici triburole dein Junglă. Cele care bat tobe. Toate instrumetele noastre opulare care dau melodica existenței cinstire  nu fac doi bani fașă de batjocura  percuțiilor primitive. Avem ceea ce ne-a dat Dumnezeu și î afara pupăturilor de oase de câini sau alte vite, ăn cinstirea sfinților nici nu vom putea cerși mai mult. Ce ne lipsește? Rușinea.Pe noi nu ne mai  paște regretul bunului simț, nici cei șapte ani de acasă. Practic nu mai avem patrie ci Domenii în care lingem în cur mai marii zilei!