Casa regală.

        Dintre toatele Case regale din Europa, unele încă active, majoritatea parazitare, în reminiscențe feudale, a noastră a fost cea mai contradictorie. După Carol I garantul primei independențe a Țărilor Române și constituirii Statului Național Român, după poziția eroică a regelui Ferdinand și reginei Maria care au realizat România Mare, a venit și vremra declinului. Nu tot ce naște din pisică,șoareci m-nâncă mai ales sacă pisoii sunt bine hrăniți și devin leneși. Regele Carol al II-lea a făcut de râs nu numai Casa Regală dar chiar România prin comportamentul de beizadea, prin apetitul sexual și afaceri pierzătoare pentru România. Acest băăestruc a promis de Crăciun la Oradea, la Anul Nou la Chișinău și de Sf,Ion la Cenăuți că nici o palmă din pământul românesc nu va fi cedată. În plină dictatură regală, însă în martie 1939 Româmnia s-a subordonat economic Reihului Fascist, în iunie 1940 s-a cedat Basarabia și Bucovina U.R.S.S. , în septembrie 1940 s-a cedat Cadrilaterul la bugari iar pe 29 august 1940am cedat Nordul Transilvaniei prin Dictatul de la Viena. După toate aceste nenorociri a fost pus rege marionetă Mihai I la dispoziția Dictaturii Militare a lui Antonescu. A semnat ca primarul la cererea Partidelor politice a semnat Comunicatul de supunere a României, fără condiții Uniunii Sovietice. A primit și o mare decorație de la Stalin. După el poptopul! S-a deschis robinetul jafului rusesc. Revenirea sau reprimirea Casei regale în șară nu a adus altceva decât cheltuieli inutile de la buget, sinecuri libidinoase și trai pe vătrai pentru fetele regelui. Merita? Să spună Istoria!