Toamnă.

E demn să adunăm sămânță,sămânță penru Pimăvară,

Semințele cu dor în suflet și pentru dragoste de țară.

Dar holda-i plină e răpciugă, de buruieni și de ciulini,

Semințele ne vin în țară prin slugile celor străini.

Că s-au vândut în dor de ducă și vodă și cei dregători,

Credința-n neam și-n cele sfinte, e-n zurgălăii de arginți,

Blestemul din A pocalipsă înjurătură sore părinți. 

Ce-am mai avea în Legea Lumii, popor bastard de Dumnezeu?

Doar limba noastră caa bâtrână, suspinul traiului cel greu.

Deși otrăvuri bat văzduhul, bucătăriile la fel

Și fii noștrii se îngrașă, puțină minte și mult gel.