Avocatul,

Un nemernic, nu e om e animal,

Inutil în mersul legii, 

Dar cu multe privilegii,

Un măgar pe post de cal. 

Inuman stricat la minte, 

Doar cu sacul după el,

Sperjurist pe căi ascunse, 

Cu prostiri  atât de unse, 

Cel mai nesimțit mișel. 

Într-o logică caducă

Scoate crictiminal, erou,

 N-are grijă, n-are teamă, 

Pledoaria lui infamă,

Face molimă de rău. 

Mii de ani clădirea Lumii

A cerut un avocat, 

Pentru cel căzut aiurea ,

În nevinovat păcat.

Mii de ani în rostul Lumii

Avocații dădeau seamă,

Pentru cei uitați de soartă,

Pentru cei supuși la teamă,

Fără ca să ceară vamă,

Și nici lurii cunuii.

Astăzi corbii ne sufocă,

Coborând spre cașcaval,

Avocatul e o orcă,

Înghițind val după val.