Crantină,

Da, puneți carantine în orașe! Cosmopolite firi nebotezate,

Cu lupta lor în crimă și păcate,

Dar să nu puneți botnițe în sate.

Scălda-ți-vă în boală, chiar Coviduri și adunați averi nemăsurate,

Dar ne lăsați mioarele în pace, pe pajisti și-n păduri deplini mocanii,

Cu sufletul curat și har divin,

Nu îmbâcsiți Natura cu venin,

Nu stigeți Doina-n urlet de manele și împărțiți printre betoane banii.

Nici Dumnezeu nu pune în rostul Lui sămânță de iubire și dreptate,

Cheamă la el îndeosebi preabunii,

Devreme și poeții și nebuni,

Dar a uitat de răi, ce zburdă-n hulă, în despotism, trăind în  libertate.

Cinstit această Lume infectă-i în pieire, dar tot mai pune-otravă în resurse,

Cât timp vom aștepta Apocalipsa,

Cât timp Pământul își va duce Lipsa,

Sfidând în Univers lumini de ani, în miliardele de ere neparcurse.