Mareele prostiei.

Se urcă valuri tulburi din fierbințeli de vară,

Gunoie printre alge în fiecare țară, 

În fiecare țară cu maluri la Ocean, 

Un smog de negândire, sub lupe de ochean.

În vânturi inutile și chiar de Uragane,

Popoare mor de frică sau în cutaj cu toane.

Și tote se revoltă sfidînd Democtația, 

Dând gir în vulgul vieții și cultivând prostia.

Coviul are scopul, produs de mai demult,

Venind subtil din Cosmos, să taie din timult.

Să domolească pofta termitelor umane,

Dispuse să distrugă, să moară-n bantustane.

Prea multă Omenire, crescută-n neființă,

Ce nu ascultă nervul gândirii în Știință.