Eterul.

Noi umplem Universul cu gândurile noastre, deși nu voba noastră ci, sensul ei reverbă.

În infinit nu glasuri ci simțul telepatic traduce vrerea vieții, de la felini la zebră.

Chiar pomii cu verdeață și plantele plăpânde au vaietul lor sincer nepriceput în vreme

Așa că tu maimuță cu guturale vorbe nu crede că ești singur, pe o planeră nouă, cătește-te și geme!

De dincolo de Lună, e altă Lume bună, în spații siderale există alt Vîzduh,

Deci omule discerne ce-ai rumegat în minte, din viața păcătoasă nu se ridică Duh!