„ Abemus Guvernus. ”

S-au înțeles, țesut e pledul ce învelește Nașiunea. 

Ne-o proteja de frig și foame, inexplicabilă, Minunea,

Făcut din zdențe de minștri și destrămări de-apucătură

Încearcă să ne ducă-n groapă li să ne bage pumnu-n gueă.

Și pot, am cultivat prostia în loc de grâu și bunăstare,

Așa-i românu-n ocoșaelă, cîte-un deștept în fiecare.

Când vede răul prins în oase îl prinde mintea de pe urmă,

Că nu și-a dat la vreme seama că e un individ în turmă.

Nu auzi „Muuu”nici behătală chiar dacă nu mai e nutreț,

Mănâncă bani semeț Ciobanul și carnea noastră are preț.

Dar când se înmulțesc srăpînii și turma piere-n neștiut,

S-or hârâi la stână câinii, că au mâncat ce au avut.

Avem o Țară, Miorița ce moare-n brazi și păltinași,

O turmă-n piedere de ducă ce nu mai are bravi ostași.