Toată lumea moare...

Toată lumea moare și oameni buni și criminali în floare,

Se rupe ața nu se știe când, din boală sau din simplă întâmplare.

Se moare și dormind în păpușoi și în curaj de luptă în război,

Ori din virtute, poate din prostie. Poporul îi consideră eroi.

Se moare de copil cine așteptă anii, se moare-n pârg de trai, la bătrânețe, 

Se moare-n pat, pe unde-i apă prundul, se moare când senil plimbi două bețe.

Chiar dacă moartea când vrea Ea ne curmă, rămâi în amintiri, cu ce-ai lăsat în urmă.

Nu-i Dumnezeu ce să-ți redea viața, povești de Lumi din basme, paralele,

Ce poți să faci cu Duhul abur stins, când trupul tău e oale și ulcele?