Barza...

Pe noi născuți i-aduce Barza în cuib cu tată și cu mamă,

Pe ceilalți feți îi plimbă Barza legănați printre văzduhuri,

Cei uitați în lehuzie în spitalele cu duhuri,

Firave ființe-n vânturi, cinei vede cine-i cheamă?

Un copil uitat de lume se târăște dar nu zboară.

Dar din praful de pustie și acel abandonat,

Are forță în voință să devină un bărbat.

Câte genii născu Viața din orfanii nimănui,

Omul nu-i ființă slabă, Toți suntem doar Fiii lui.

Fără tată, fără mamă, un copil își duce soartă, 

Dar găsește o putere în necazul care-l poartă.