Grade şi gradaţi!
  În uktima vreme, se vorbeşte pe faţî şi pe dos ca la andrele, despre gradele militare. obiceiul de a da grade militare, după 1989 este vechi şi corespunde felului de a fi al armatei române moderne de la Cuza încoace.
  La zi vorbim de grade date celor care nu au făcut armată, pupilul Casei regale, sportivi, artişti şi ziarişti, interlopi şi cămătari. Şi ce ar fi rău în acest lucru dacă ne uităm la aşazişii ofiţeri cu şcoală militară. În anii 50, după un an de cazne militare ăn care nu au reuşit să înveţe tabla înmulţirii, absolvenţi de 4 sau şapte clase, au devenit politic, ofiţeri. N-au mirosit praful de puşcă dar s-au trezit comandanţi, deţinători ai preceptelor tacticii şi strategiei militare. Fiii şi nepoţii acestora au moştenit gena geniului militar al părinţilor analfabeţi. Este uşor să devi erou şi mare comandant militar pe timp de pace! lichelismul şi oportunismul, plus pilele te ajută, chir dacă nu ai nimic în comun cu statutul de luptător în armată. Pitici dolofani, grăsani de doi paşi într-un loc, nesimţiţi şi puturoşi avansau într-o veselie în ierarhia militară. Cine nu ştia meseria armelor se făcea politruc sau C.I.-st, adică turnător la securitater. Piloşii deveneau comandanţi şi se ocupau cu creşterea porcilor, a oilor sau vacilor şi cu legumicultura în aşa zisele G.A.Z.-uri. Entităţide îmbogăţire şi şpagă spre eşaloanele superioare. Orice inspecţie s termina cu un calificativ direct proporţional cu numărul de porci sacrificaţi. Şi de aici grade şi grade, funcţii şi funcţii, şcoală şi şcoală!
   În peioada comunistă s-au dat două probe de competenţă a şefilor armatei.1968,intervenţia în Cehoslovacia a Tratatului de la Varşovia şi aşazisa "revoluţie din 1989". În anul 1968, comandanţii militari şi politrucii s-au internat în spitale sau s-au ascuns pe la spatele armatei, lăsând tinerii ofiţeri bine şcoliţi să ţină piept organizării rezistenţei armate. Au mai fost vechii ofiţeri de carieră din regimul burghezo moşieresc iertaţi de Ceauşescu, care au dat probă de patriotism şi sacrificiu.
   În evenimentele din decembrie 1989 capii armatei, ridicaţi în funcţii şi grade pe sistemul P:c:R.(pile, cunoştinţe, relaţii) au dat proba incompetenţei combatante, a laşităţii oportuniste, a limitelor de bun simţ. Aceeaşi probă au dat-o procurorii militari, care n-au vrut să priceapă Constituţia României Socialiste şi prevederile legale privind starea de război în care ne aflam potrivit indicativului "Ştefan cel Mare" care implica acoperirea graniţelor de către armată, după un plan bine stabilit şi nu defilarea sau desciderea focului pe străzile oraşelor. Crima a devenit virtute şi ţugulanul român a avut impresia că "armata e cu noi". Armata era cu ea! Ca să estompeze crimele dinainte de 22 decembrie, generalii armatei au comis alte crime după această zi. Aproape 10.000 de morţi nevinovaţi. Ce s-a întâmplat cu ofiţerii participanţi la carnagiu? Au avansat inimaginabil de mult. Locotenent colonelu Zeca, prctic comandantul garnizoanei Timişoara, a ajuns în şase ani general de corp de armată. Şeful operaşiilor Armatei a IV-a de la Cluj, care opera toate plunurile de apărare în Ardeal, lt.col. Degeratu a ajuns Şeful Statului Major Genera şi general de armată. De altfel din fiecare Comandament de Armată sau de Armă, ofiţerii fideli găştii Militaru-Iliescu au promovat neverosimil, iar cei care s-au ascuns pe sub birouri, au făcut în izmene, au ieşit mai târziu să ceară funcţii şi grade. După război apar mai mulţi eroi decât cei care au luptat cu adevărat. În armată sunt recompense de promovare, în civilie, Iliescu a creat zeci de mii de eroi, împunşi de vacă, dar care cu toţii au subt de la ţâţa bugetului de stat, adică din impozitele şi taxele amărâtului de român.
   Despre eroi şi profitori din toate rătboaiel moderne ale României în întâlnirea viitoare.