Renunțare

Eu dau mâncarea mea la căini și rabd în semn de penitență

În Lumea asta de nebuni, cea fără har în existență.

Eu văd un egoism imens în aluatul de făptură,

Că fiecare animal gândește la ce bagă-n gură!

La fiare e de înțeles în legea junglei devorante,

Că fiecare-a priceput hățișurile guvernante

Dar între oameni, ce imbold sucește ca obol omorul,

Ce sită cerne indivizi, ce boli ne macină poporul?

Ce vrut-a oare Dumnezeu într-o poruncă de-înmulțire?

Să dăm gazele la leu și să pierim cu mulțumire?