Regrete...
Am trecut din nou prin munții ce m-au înălțat în fire,
C-o părere obosită,
Senectute din ursită,
Ce-ar putea să mă mai mire?
Munții plâng, cheliți de crânguri și pădurile semețe
Plâng cu grohotiș spre vale,
Au făcut apelor cale,
Ce mai vor să ne învețe?
Urâciunea omenirii? Lăcomii de bogătași
Fără datină și lege,
Proști firesc, de-a înțelege
Că noi mai avem urmași!