Ce n-are România...

Ce n-are România-acum, un petic sec pe hartă,

N-are popor, conducător și pravilă de soartă.

Că țara noastră a ajuns, contur doar pe hârtie,

Cu munți maro, dealuri grena și verde pe câmpie.

Pe stânci, pe iarbă și pământ, pe văile cu apă,

Nu știm ce oameni viețuiesc, nu știm de se adapă

Cu sursur ece din izvor sau din fierturi fatale,

Dar sigur, rabdă și înghit  răbdări de osanale.

Se stinge neamul, cad păduri, se-îneacă sate-n vale,

Satrapii, codă de popor, n-au timp de-atâta jale.

Ne dăm flăcăii ieniceri la muncă sau la luptă

Și țara cade în genunchi cu borta tot mai suptă.