Au ajuns...

Au ajuns atât de nobili, calcă totul în picioare,

Dau disprețului puterea umilirii, siluirii,

Și batjocurei supreme pentru clasa muncitoare.

Ei se trag din Ceaușescu, nășiți bine de  Ion,

O scursură de nemernici împotriva legii firii,

Fac în crimă nefăcute și regină și pion.

Cât va mai răbda poporul și virili și eunuci,

Să se iobăgească iarăși și la ruși și, și la tirci,

Sau la porțile Habsburge cu biciuște ungurești,

Sau la poftele prusace-n tragediile grecești.

Hai mai bine, măi române, să ne răspândim în lume,

Să nu mai avem o țarră, să nu mai avem un nume,

Că suntem la voia sorții în ninsoarea de arginți

Care rupe legătura între fii și-între părinți.

Mai pupați în dosul putred dregătorii cei vânduți,

Înainte de-a fi Lumii un popor de dispăruți.