Din febrra roșie nu se mai scapă!

       Pe vremuri apăeuse o boală, ”febra galbenă” care a omorât milioane de oameni. În zilele noastre de 26 de ani, plus 50 înainte  în România ăși face de cap ”febra roșie”. o boală social politică adusă din laboratoarele Ceaușiste și resuscitată de imensa clică a lui Iliescu. Peștele cel mare, cu sau fără glagorie îl înghite pe cel mic, iar dacă rechinii se mai și înfrățesc cu cei din alte mări, peștilor rămânându-le doar fuga.

       A început vânzoleala răpitorilor pentru alegerile locale. Nimic nou sub soare!  Aceia;i libidinoși și pofticioși politruci cu școala vieții jafului și minciunii, neșcoliți, inculți și fără bun simț se aburcă pentru a prinde un colț de demnitar al statului, primar, consilier județean. Acești indivizi trebuie îmbrățișați ca eroi, ca haiduci sau furi, din moment ce D.N.A. rade peste tot și ei tot se mai întind la ciolan.

       Nu numai în partidele mari, istoric jefuitoare fără căpătâi în ultimii 26 de ani, penalii vor sceptru, dar și partidele mici sunt invadate de frustrați din celelalte partide, lipitori doritoare de sinecuri, incapabile să se vadă în oglindă ca perrsonațe de fabulă cu coarne sau urechi mari.

       Cel mai curtat partid pentru viitorii paraziți sociali se pare a fi ”Mișcarea Populară”, unde parfumul sau urmele de pișat ale doamnei Udrea excită nări de piele groasă care mușinesc spre pradă. E o ipostază de deja vu, un partid cu locomotivă invită la înghesuială în vagoane a doritorilor de transport pe blat. Zi de și ceas de ceas oportuniștii citesc sondajele de opinie și se agață de o viitoarelor oportunități de parvenire. Ca exemplu P.R.M. fondat de un titan de simțire națională, Eugen Barbu, a încăput pe mâna unui impostor, Vadim Tudor, care în câțiva ani a reușit să schimbe baza socială a partidului compusă din muncitori, ingineri, militari, cinstiți și patrioți cui mafioți, cârciumari, interlopi și lifte păgâne. Nea Traiane, să n-o iei în barbă!