E primăvară...

E Primăvară-n curtea mea

Și iarba verde, verde crește,

Din bulb de floare o lalea

Sparge pământul, încolțește!

E Primăvaeă-n Țara mea

Și asteniile insistă

Să ia din mințile, sadea,

Gândirea care nu există. 

Ne iese des prin iarba bună,

Cucuta cu a ei otravă 

Și fir cu fir de mătrăgună

Ce strică rostul de otavă.

Am scris și sigur mă gândesc

Ce-a priceput din vers pedantul,

Trăit în stil orășenesc

Și numără ca elefantul?