Pastel

Au înflorit caișii, flori albe, nepătate,

Vor dispărea îndată. Oare-au avut păcate?

Vor da în fructul dulce vor zămisli un rod,

Micind în fire timpul, alt timp pentru norod.

Un fluture zvâcnește, culori nemăsurate,

Dar viața lui infimă se dă pe apucate,

Apoi depune ouă și dintr-o dată piere.

A fost o încântare sau numai o părere?

Ies flori din solul reavăn și înfloresc sublim,

Le rupem cu plăcere să spunem că iubim,

Le dăm cadou din suflet, un suflet răsucit, 

Crezând că iei viață normal deci ipocrit.

Doar timpul le așterne, lungește sau scurtează,

Viața trecătoare într-o infimă oază.

Și pomi și gâze, capre și cele târâtoare 

Dispar când sub nisipuri se istovesc izvoare.

Deci omule, pricepe că timpul nu așteaptă 

Să te transforme-n Zeul ce calcă calea dreaptă!