Cuvinte

În această viață treci printre cuvinte, 

Multe lași în urmă multe uiți-nainte.

Cine făcu omul l-a făcut prin grai,

Nu să cânte imnuri îngerii în Rai,

Ci să dea gâlceavă între rău și bine

Să astupe-n vorbe pata de rușine.

Ca orice căpiță plină de rogoz,

Vorbele dau izul între fân și orz.

Vorba cea măruntă, cu cătări puține

Mintea n-o răscoală, patima n-o ține.

În cuvinte-n Lume s-au pornit răzbaoie,

Unii-înoată-n aur ații-s plini de zoaie,

Doar la lupii și și cîinii urlă de-opotrivă,

Omanii caninii-i mîrîie-împotrivă.

Plusul de cuvinte, logica de sine, 

Nu-și găsește locu-n mințile puține!