Diaspora. 

     În Diaspora Românească, în românii de pretutindeni au rămas ultimele citadele de patriotism și simțire româneacă. Atât cei plecați de mai mult cât și cei care muncesc cu succes pe plaiuri străine se mai gândesc la Decebal, Mihai Viteazu, Ștefan cel Mare, Eminescu și Sadoveanu. Numai ei mai caută limba curată, La doina și tradițiile strîmoșești, deși pe ici pe colo aplaudă și Salamul. 

      M-a mișcat atitudinea românilor din S.U.A. referitor la manechinul din cap până în picioare în vizită la saltimbancul Trump. Au încercat un dialog cu sasaul, care nici cu sașii din Germania n-ar avea verb și au  obținut un pârț. Mulțumim Diasporei că ne-a salvat de calamitatea Ponta. Nu-i putem mulțumi pentru neimplicarea în aducerea la Cotroceni a unui Vodă adevărat român. După război poți să spui orice, pentru că eroii au murit. 

     În țară se vânzolește o cloacă antinațională, de autodistrugere a identitîții naționala la îndemîna vulgului inconștient manevrat de venetici, hoți, jefuitori și clanuri țigănești. Nici eminențele noastre cenuși, nici supercalificații noștri care întrețin România cu peste 12% din P.I.B. nu pun mâna pe plugul care frige la mânere adi ă votul democratic. Ce-ar fi ca ai noștri din afară să pună niște bani deoaparte și să nu mai stea la cozi obstrucționate din țară, pe la ambasade și consulate și să vină acasă să pună cu responsabilitate ștampila pe viitorul țării. Lenea face mătasea broaștei pe balta spațiului Carpato-Dunăreano- Pontic, din stătutul romiscuității și analfabetismului de la fund, iar nuferii înflorescîn alte bălți ale Planetei. Cu ce ne ajută acum mocirla din Țară? Peste cîteva mii de ani va ieși gaz metan, Dar oxigenul de acum?