Cățel orfan.

Ce-i în minte de cățel când se gudură la om?

E instinctul ancestral de-a avea și el stîpân,

Cum orfanul mai tânjește dorul pentru primul sân,

Părăsit cu nesimțirea fructului căzut din pom.

El, cățelul caută grijă, hrană, nefiind sălbatic

Rămânând întreaga viață slujitorul cel cinstit

Moare-adesea pe mormântul fostului stîpân iubit,

De ce oare trecem sila spre cățelul rătăcit?