Oglinda.

Uită-te dobitocule în oglindă

Și vezi ce chip de monstru se răsfrânge,

Din cauza ta copliul mai mult plânge

Și caută-și sfoara la un cap de grindă.

Nu poți să râgâi poftă de viață,

În necredința ta de bună omenie,

Nu poți să dai cu coasa pe câmăie

Și-apoi să ieși cu roade pe piață.

N-ai cum pricepe cum se smulge vulgul,

Din Marea de conștiință mondială,

Cum animalul om se dă-n scofală

și cum zăpada-și mai primește fulgul.