Dumbrva blestemată.

Cuiburi, cuiburi de nemernici desfoliază crud pădurea,

Animăluțele firave caută găuri în pământ,

Arborete și ferigă se usucă-n crudul vânt,

Ca pustiul să câștige le mai trebuie securea.

Am avut un colț de Lume, o Dumbravă minunată,

Umbră verde, ape limoezi, joc și cântec de-opotrivă,

Ce-am avut a fiert în oala grâului pentru colivă.,

Scărpinăm de-a râsul plânsul o prezență idioată.

Ori trădare ori proastie susținând un sceptru strânb,

Foarte mulți văd moartea Lumii și drogați trăiesc momentul,

Oricum o Apolcalipsă nu ridică monumentul,

Luptătorului de bine, nici pe deal și nici pe dâmb.