Biciul vorbei.

N-am dat cu sabia, cu barda sau cu buzduganul,

Cu coasa am tăiat doar iarbă crudă,

Nu înțeleg de ce întreg Aliotmanul,

Îmi taie vorba ca să-mi facă-n ciudă,

Gândirea nu-și acceptă-n veci Limanul. 

Eu dau în vorbe patimi din vechime

Iar când o Lume-ntregă se-noiește, 

Vezi mintea pe la noi cum se descrește

Și omul se întorce în micime.

Peostia cu stindard de vulg trăiește

Traduce iar primatele spre mime.  

Cu ce cinstim Întinderea albastră

Și scopul nostru viu în Univers,

Când toată viașa  noastră bulversată,

O dăm pe pofte și pe interes?

Nu-i dor, nu e sublim, nu e eres.