Aocalipsa.

Apoalipsa nu-i prostie, din Biblia de mult făcută,

Ci un sfârșit de Eră scursă în clipa când ființa slută,

Crescută într-un timp infim, în cinci milenii de credință,

Ș-a doveit nevrednic os și în purtare și stiință.

Oricărui stup în trântoreală i se decide deci sfârțitul,

Acest conglomerat de oameni nu poate prinde infinitul.

Oameni dublați în duh de sfere dar prăbușiți în animale,

Cu tot efortul din Olimpuri, Pământu-i plin e haimanale.

Doar un nucleu de genii puse, ar mai rămâne peste noi

Să ducă Viața mai departe, dar cine-i vede ca eroi?

Vulgaritatea duce Lumea și e   normal din minte lipsă,

Ca animaele proscrise  să ceară o Apocalipsă.