Epigonii...

Bieți poeți loyiți de soartă!

Ciurumelile prosperă,

Cei mai vechi încă mai poartă,

Limba noastră efemeră.

Numai că vin epigonii,

Prinși în platoșe de stuclă,

Pentru ei nu vin coconii

Fluturii nu se ridică.

Scriitori făcuți pe tablă,

Cu reclama cuvenită,

Au rămas cei puși pe treabă,

Ca să roadă dintr-o pită. 

Critici, editori și plebe,

De sorginte literară, 

Vânzolesc între tenebre,

Oprind Doina milenară.

Ceri la juri spiritul Legii,

Când se umflă de dispreț,

Banii sunt a lor putre,

Cățeluși cu părul creț.