Țiganida.

Chiar că nu-nțelegi viața, Omenire-n sensul ei,

Dacă nu te duce soarta între șuți și derbedei.

Doar să vzi barând cărarea aerului,  de firesc.

Animale fără smeni, bipezi care chiar vorbesc. 

Fără școală, fără simțuri, din cei șapte ani de-acasă,

Se aburcă peste oameni. ne pătrund pe geam în casă.

Ăștia ne sunt tuciurii și la noi și pste tot,

Pleava Lumii, animale susținute peste tot.

Dacă-i judeci ieei pedepsă, crimă de discriminare

Ei rămân votanții Lumii, în Democrația care,

Pune punct și la gândire și la viața viitoare.

Maltus cere o sitare a vieții Planetare,

Dar a nimici prostia este crimă de onoare.

Cum poți anula spre veacuri, omul, simplu animal,

Când el stăpânește Lumea și pe barcă și pe val?

Și călcâd fără de milă toți gândacii de pe mal.