Dă Doamne...

Dă Doamne un sfârșit rapid, o iute-Apocalipsă,

La miliarde-n genocid, să nu le ducem lipsă.

Prea multă lume de pripas, prea multe animale,

Cărora le-ai dat bunul glas, trăiesc ca haanale.

Dăm pentru a trăi un pic, adânc cu chimiaale

Și,otrăvim cu clor aspic și apele vitale.

Dăm cu izvoul otrăvit, o moarte în pârâuri,

Curg zoaie-n vad neostenit spre mare-n val de râuri.

Tratăm în mod incoștient, prin boli închipuite,

Fantome de convenient, pericole stârnite.

Mă-ncântă Doina de demult, Balada, Miorița,

Mă liniștește un tumult, că îmi voi pirde spița.

Și râd și cânt, și plâng și râd, prostia omenească,

Afârșitul nu-i atât de hâd , la cei ce-o să triască.