Focul.

N-ai chibrit și n-ai brichetă, nu ai iască și amnar,

Cum își face omul focul, ascendentul lui barbar.?

Freacă-un lemn uscat de alul, cu răbdare și cu har.

Și aprinde vâlvîtaia începută cu un pai,

Pentru asta-i lupta morții, care-n Iad și care-n Rai.

Pentru-a crede-n altă Lume în promisiuni de Crai.

Omul simplu bate timpul, prelungind al lui tumult,

Cel ce crede existența se inspiră din Demult

Și trăiește viitoul, timpul poate fi mai mult.