Minciuna.

Esența existenței la cei dotați cu grai,

Nu minte animalul, nici câinii și nici cai, 

Nu minte nici felina constrânsă de instincte,

Nu minte nici bovina prepusă fără minte.

Îți iei animăluțul și-i dai iubiri paterne,

Trădare nu există simțirilor lor terne.

De mori animăluțul jelește pe mormânt,

O sinceră credință, esență de Pământ. 

Ce facem cu credința când omul e perfid,

Își duce existența peprimpejur mințind.

Puțini pot să priceapă că cei din Lumea bună,

Creiat-au edificii de slavă prin minciună.

Puținătea-n oameni, a celor ce nu mint,

Își trece tristă soarta , închisul Labirint.

Deci cautăte-n dreptate călcând nevinovați

Și dacă n-ai minciuna îți pune avocați!