Iarna,

Se imte frigul de afară, crește răceala si-între noi,

Vin Săebătorile cu datini dar și necazuri și nevoi.

Periolul cel de anotimpuri pentru săraci, calde sau reci,

E-aceeași trecere de vreme spre adăpostul cel de veci.

E Omenurea ruptă-n falii, cine mai stă să le-nțeleagă,

Bogatul nu simte necazul și nu se uită primprejur

Doar banii îl interesează și-un trai bicisnic în huzur.

Mai sunt și câinii lui de pază ce rod ciolanul cel cărnos,

Săacul nici oase nu roade, deși mai cad oase pe jos.

Și astfel trece omul grija vieții lui de pe Pământ.

Plebei sau împărați duc crezul de  izbăvire-n raiul Sfânt!