Fiecare moare singur! 

Ori ai copii, ori n-ai copii rămâi de-a pururi un intrus,

Iubit pe la mijit de zi și nedorit către Apus.

Te-îndemni  să-ți crezi progenitura dar ea e  sigură de mamă,

Nu ști ce-a oferit Natura, care-i tăric e bună seamă.

Îți faci ogradă de putere, dar poate-n pat  ai fost străin.

Nevasta a făcut cu altul bitangul devenit hain. 

Că se auncă-n neamul nostru, te uiți la ei și faci pe prostul.

Crești puradelul de la fașă crezând că e al tău erou

Dar crește și apoi te lasă, nu-i sânge, sângelului tău!

Copii apun lucruri trăsnite, bătrănii duc nopși nedoemite

Li stau sa să-și trăiască soata, nevasta-i cea ce-nchide poarta..