Pământul e-n pericol.

Planeta-i încă vie, desigur că o doare, îi arde suprafața cu valuri de dogoare,

Desigur vrea să scape mai e oare putință, când stă la îndemâna prostiei de ființă.

Credea că rațiunea o va menține verde, în prea multă mulțime și pavăza se pierde!

Se zbate-n neputință, nu știe cum să scape, termitele umane o sapă până-n ape.

Pericolul e-n Ceruri, dar Lumea se distrează, când cancerul vieții a dat în metastază. 

Ucidem oxigenul cu arderi și cu bombe, războaiele nebune se răspândesc în trombe.

Dar va veni și vremea Sodomei și Gomorei, dar trăsnetul va prinde tot înconjurul Terrei.

Atâtea mari dezastre și Lumea se ferește, ăși face doar iluzii că omul stăpânește.

Când scrisul de pedeapsă va fi Apocalipsă, cu toată nesimțirea ne vom trezi în lipsă.

Invazii de lăcuste și am avut Covidul, para de foc se vede vulcanii își sparg iar  vidul,

Mai trebuie Potopul dat li el va veni, când ghețurile sferei precis se vor topi.